Traian Orban, pas înapoi de la Memorialul Revoluției. De ce Muzeul Național al Revoluției ar trebui să fie în București
Cu sănătatea șubredă și sătul de modul în care este tratată, de la București, Revoluția de la Timișoara, Traian Orban a renunțat la funcția de președinte al Memorialului Revoluției. El a explicat și de ce este împotriva deschiderii unui muzeu tematic în fosta garnizoană din Piața Libertății.
Nu e liniște printre revoluționarii de la Timișoara, iar când una dintre cele vechi asociații rămâne fără președintele ei dintotdeauna, chiar e ceva serios. Traian Orban a decis să facă un pas înapoi.
„Memorialul a împlinit 30 de ani, 30 de ani de activitate în slujba cercetării științifice despre Revoluția română, 30 de ani de muncă cu strâmbele pe care puterea ni le-a pus, cu oameni care încercau mereu să îngrădească activitatea noastră, să îngreuneze. (…) Rămânem tolerați într-o cazarmă a Ministerului Apărării. Până când se va construi Muzeul Național al Revoluției, ne punem întrebarea ce ar fi trebuit să o să pună tovarășii care au decis acest Muzeu Național al Revoluției, la Timișoara. Părerea mea este că Muzeul Național al Revoluției ar fi trebuit să fie la București, unde au murit cei mai mulți și unde au fost cele mai multe victime ale represiunii criminale a aparatului Partidului Comunist și dictatorului Ceaușescu”, a spus, marți, Orban, la Adunarea Generală a Memorialului Revoluției.
Asociația, unde există și un centru de cercetare, funcționează într-un spațiu al Ministerului Apărării, unde plouă prin acoperiș, iar banii abia ajung de azi pe mâine. Bugetul pe anul în curs este de numai 800.000 lei. Două treimi din sumă vor merge către salarii.
„Omul mai vine, dar mai și pleacă”
Orban și-a anunțat retragerea din funcția de președinte al Memorialului. „Omul vine, stă, dar mai și pleacă. Plec din motive de sănătate, am probleme cu inima (…) În plus, aceste haiducii imobiliare care au frânat, de-a lungul anilor, dezvoltarea Memorialului Revoluției mi-au creat un sentiment de neputință și zădărnicie. Vreau să predau ștafeta unor membri mai tineri, pentru că nimeni nu e bătut în cuie. Eu în Piața Libertății am fost împușcat. Cum credeți că aș putea conduce Memorialul în garnizoană, unde s-a tras? Nu abandonez. Lupta, că ești șef sau nu, e tot o luptă. Și vom lupta, așa cum am luptat timp de 30 de ani, cât mă țin resursele”, a explicat acesta.
Din consiliul director al Memorialului Revoluției fac parte, de acum, și Lucian Ionică și Lucian Vasile Szabo. Urmează ca membrii consiliului să aleagă un nou președinte. Ulterior, acest nou consiliu va desemna și un nou președinte al asociației. Lui Traian Orban i s-a oferit funcția de președinte onorific al Memorialului, însă, pentru a nu schimba statutul asociației, fostul președinte a refuzat. El va rămâne simplu membru.
Memorialul Revoluției, fondat de dr. Traian Orban, funcționează, din 2011, în Pavilionul M din Cazarma 1079 Timişoara. Vorbim despre un imobil cu o suprafață desfășurată de peste 1.600 mp, fost cămin militar de garnizoană. Banii cu care s-au făcut primele reparații și amenajări au venit, în cea mai mare parte, de la Ministerul Culturii şi Cultelor, dar și, parțial, din donaţii sau sponsorizări. Din anul 2000, Memorialul Revoluţiei a fost declarat obiectiv de interes naţional.
About Post Author
