Zeci de oieri au protestat la ferma lui Dumitru Andreșoi. Banii nu vin, explicațiile nici atât
La marginea Orăștiei, într-o liniște ciudată pentru un protest, aproape 50 de oieri s-au adunat în fața fermei lui Dumitru Andreșoi, supranumit Regele Oierilor. Au venit pentru bani. Mulți bani, pentru mieii și oile pentru care „regele” a încasat, dar nu a decontat.
Printre cei care își așteptau răspunsurile au fost și peste zece oieri din județul Timiș. Dincolo de poarta fermei, „regele” nu s-a arătat. În schimb, și-a arătat măsurile de siguranță. La intrare, mai mulți agenți ai unei firme de pază păzeau accesul ca într-un obiectiv strategic, iar în apropiere se aflau și echipaje de Poliție și Jandarmerie. Forță multă pentru un om pe care protestatarii îl numesc simplu: „țepar”.
În fața gardurilor însă, atmosfera nu avea nimic care să ducă cu gândul la violență. Oameni simpli, care refuză să mai trăiască cu sentimentul păcălelii. Au venit nu doar să-și ceară banii, ci și să înțeleagă cum au ajuns aici. Unii vorbeau încet. Alții priveau lung spre fermă, de parcă așteptau să iasă cineva cu o explicație care să repare aproape doi ani de incertitudine.
Unii dintre protestatari spun că au de recuperat sume cuprinse între 100.000 și aproape un milion de lei. Pentru mulți dintre ei, nu mai este doar o problemă financiară, ci sentimentul că se luptă cu un sistem închis, în care Regele Oierilor pare imposibil de atins.
Oierii vorbesc deschis și despre apropierea dintre Dumitru Andreșoi și Alexandru Nicolae Bociu, șeful Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA). Protestatarii susțin că între cei doi ar exista o relație de tip naș-fin, motiv pentru care mulți dintre păgubiți cred că influența „„regelui” merge dincolo de gardurile fermei sale.
Mesajul de forță transmis din interiorul fermei nu i-a impresionat prea mult. Protestatarii au rămas calmi, aproape resemnați. Din când în când, grupuri de câte cinci păgubiți erau chemate la discuții cu reprezentanții fermei, de unde s-au întors fără răspunsuri clare, dar cu aceeași nesiguranță.
Nimeni nu a înțeles când sau dacă își va recupera banii. Oamenii au primit doar promisiuni în care nu mai au cum să creadă. Pe măsură ce orele treceau, protestatarii au început să plece unul câte unu, fără scandări, doar cu același nod în gât cu care au venit la poarta unui „rege” care își păzește mai bine ferma decât cuvântul dat.
Fiecare dintre cei păgubiți are propria poveste. Sunt ani de muncă și multă încredere oferită, dar efectul este același pentru toți: liniștea amară a unor oameni care nu mai știu dacă își vor recupera vreodată banii.
About Post Author
