Ionuț Mareș, despre Ceau, Cinema!: filme rare, săli pline și pariul pe un public nou
sursa foto: Facebook / Ceau, Cinema
Ajuns la cea de-a 13-a ediție, festivalul Ceau, Cinema!, care a început miercuri seară, își asumă anul acesta tema „Cinema Dezlănțuit”, o invitație la filme care ies din tipare. Directorul artistic al festivalului, Ionuț Mareș, vorbește despre cum s-a născut tema ediției, de ce publicul continuă să umple sălile de cinema și de ce viitorul unui festival depinde și de spectatorii foarte tineri.
De ce Cinema Dezlănțuit?
M-am gândit că e o etichetă care ar putea să funcționeze anul ăsta pe baza unor idei pe care le aveam deja de ceva timp. Mă refer aici la o retrospectivă dedicată regizorului polonez Jerzy Skolimovski, ale cărui filme sunt foarte neconvenționale și le aveam de mult în minte. Apoi, m-am gândit că ar fi interesant să arătăm filmele lui Sophie Letourneur, invitată noastră specială, care de asemenea sunt niște comedii atipice. Cumva lucrurile astea se leagă.
Mai aveam în minte niște filme clasice, e acest „Peeping Tom”, britanic, cult, omul care ucide și care cumva e omagiat pe afișul nostru. Și atunci am gândit, ok, lucrurile astea cred că se leagă și m-am gândit cum să sune cel mai bine. Deci… Cinema Dezlănțuit.
Sigur că e o etichetă foarte generoasă care acoperă multe forme de a face film. În momentul în care am stabilit asta, și filmele pentru competiție le-am selectat pe ideea asta de a fi mai diferite.
Și am pornit și de la numărul ăsta 13, pentru că am zis, ok, 13, ce ne facem noi acum cu ediția 13? 13 aduce ghinion pentru unii, dar în multe culturi aduce și noroc și am zis OK, e o cifră care îți permite multe lucruri și ne dezlănțuim.
Ce crezi că face oamenii să meargă încă la film, în condițiile în care cei mai mulți dintre noi avem cel puțin un abonament la un canal de streaming?
Un lucru e să vezi un film acasă, singur sau cu familia, și e o altă experiență în sala de cinema. Faptul că vezi un film pe un ecran mare e diferit. Plus că noi mizăm pe ideea asta de a aduce filme în premieră, de a aduce filme care sunt mai greu de găsit, de a aduce, în cazul filmelor clasice, filme restaurate, 4K pe cât posibil.
Atunci cred că lumea simte că e o experiență mai mult decât ideea de a vedea un simplu film. Dacă reușim să avem și invitați, lucrul ăsta iarăși adaugă ceva la experiența asta.
Cred că toate motivele astea, ideea de fi parte într-o comunitate, de a te întâlni cu niște prieteni sau cunoscuți la film, de a veda un film sau altul împreună, cred că e o experiență care încă rezistă, în ciuda acestei concurențe a platformelor.
Anul ăsta ați avut, să zicem, filme pregătitoare. La multe dintre ele, sala a fost plină și nu au fost neapărat filme ușoare…
Nu mizăm pe filme ușoare, chiar și atunci când sunt filme mai ușoare, așa cum publicul cred că s-a obișnuit, sunt filme mai diferite, mai pe stilul nostru. Ideea asta a cineclubului e mai veche. Încă de acum doi ani am avut așa încercări, proiecții în afara festivalului.
Făceam aceste proiecții de warm-up, doar că de doi ani am dat forma asta mai coerentă și mai consistentă, a unui cineclub. Noi ne-am asumat prin proiect niște proiecții înaintea festivalului, dar având multe idei, având totuși mulți parteneri culturali care ne ajută, mi se părea uinsuficiente cele zece proiecții pe care le-am asemat. Atunci am ajuns la 20 de proiecții, 5 retrospective…
Ne-am gândit care mai e rolul nostru? Sunt aceste săli frumoase, se proiectează multe filme, se distribuie multe filme, dar care este rolul nostru aici, pentru că s-a schimbat un pic față de perioada când nu erau săli. Și am zis, ok, una este ca, în timpul festivalului, să aducem filme diferite, filme pe care nu le poți vedea altfel, să încercăm să aducem invitați și, sigur, să susținem filmele locale,
Dar, pentru că nu există o cinematecă la Timișoara, cel puțin deocamdată, ne-am gândit să aducem aceste filme clasice în versiuni restaurate și să creăm un soi de experiență de cinematecă. Asta a fost ideea din spatele cineclubului și a funcționat foarte bine. Am avut la majoritatea proiecțiilor săli pline, chiar și când am avut filme mai puțin cunoscute și am simțit că e un răspuns bun al comunității.
Și mai e ceva, sunt foarte mulți, hai să nu le zicem copii, dar sunt foarte tineri care gustă genul acesta de abordare…
Ăsta e un lucru îmbucurător, faptul că vedem că sunt tineri care vin la proiecții, am simți asta când am arătat filme din zona horror sau filme care sunt mai mult pe gustul lor. Am încercat să punem accent foarte mult pe tineri și cred că la ediția asta am făcut-o cel mai mult, pentru că nu doar am extins secțiunea de Ceau Junior, dar am avut două concursuri pentru tineri, unul de fotografie în dialog cu filmul, altul de spoturi.
Am atras tineri în echipă, foști voluntari sau oameni care sunt foarte pasionați de cinema de aici, din Timișoara. Și, sigur, sunt tradiționalii voluntari care ne ajută. Considerăm că e important, pentru că altfel timpul trece, trebuie să crești un alt public.
Trebuie sa vină cineva din urmă.
Da, trebuie să vină cineva din umă. Și atunci, conștient sau inconștient, încercăm să încurajăm asta și ne bucurăm când vedem că sunt tineri care vor să vină alături de noi, sub o formă sau alta.
About Post Author
