Două sculpturi din anii ’80, reașezate în Parcul Alpinet. Povestea lucrărilor uitate / FOTO
Pe malul Begăi au apărut, două prezențe care par noi, dar vin dintr-o altă epocă. În Parcul Alpinet, două sculpturi din piatră și-au găsit din nou locul, după ani în care au fost mutate, uitate sau pur și simplu trecute cu vederea.
Povestea lor începe în 1984, când Timișoara a găzduit una dintre cele mai importante tabere de sculptură din țară. Atunci au fost create zeci de lucrări care au populat, pentru o vreme, malurile Begăi. Unele au rămas, altele au dispărut discret din peisaj, odată cu schimbările orașului.
Cele două sculpturi readuse acum în Parcul Alpinet au stat, în ultimii ani, la piciorul Podului Maria. Ele au fost mutate acolo în perioada în care a fost făcută pista de biciclete și au așteptat, cuminți, să fie puse cumva în valoare. Acum, sunt așezate lângă alte lucrări din aceeași tabără, într-un parc care începe, încet, să recupereze fragmente dintr-o istorie artistică mai puțin vizibilă.
„După lupte «seculare» care au durat vreo trei mandate, dupa nenumărate jalbe atât la Primărie cât și pe Facebook, s-a găsit într-un final dramatic soluția de a repune în valoare niște sculpturi care au zăcut prea mulți ani aruncate la un picior de pod. Optimist din fire, freamăt de nerăbdare să am parte, din partea actualei administrații, de surprize la fel de plăcute legate de Ceasul Floral, Pomul Breslelor, Uszoda, Ștrandul Termal. Și mă opresc aici, să nu zică lumea că sunt prea pretențios”, spune, doar pe jumătate ironic, Corneliu Vaida. El este cel care s-a ținut efectiv de… capul primăriei, pentru ca lucrările să fie puse în valoarea, nu aruncate efectiv în spațiul public.
Despre memorie și sens
„Perna”, semnată de artistul timișorean Adrian Ioniță, sugerează o pernă de rugăciune, apăsată de urmele unor genunchi care nu se văd. În anii ’80, într-un context în care expresia religioasă era împinsă la margine, gestul a avut o încărcătură discretă, dar clară. Alături de ea, „Tron”, realizată de sculptorul bucureștean Neculai Băndărău, completează acest mic colț de memorie.
La mutarea de astăzi a asistat și Adrian Ioniță. Pentru el, dar și pentru oraș, e o recuperare tăcută. Iar cele două lucrări nu cer nici acum atenție, dar, odată observate, schimbă puțin felul în care vezi locul.
About Post Author
