Bunici români, iubiri și cariere. De ce aleg străinii să învețe limba română la Timișoara
Dacă întrebi pe cineva de ce ar învăța limba română, probabil că răspunsurile nu vor merge mult dincolo de „pentru că s-a mutat aici” sau „pentru că are familie în România”. La Universitatea de Vest din Timișoara, motivele sunt însă mult mai diverse.
În această perioadă, oameni din mai multe țări participă la cea de-a 33-a ediție a Școlii Internaționale de Vară de Limbă, Cultură și Civilizație Românească. Unii au bunici români și încearcă să recupereze o limbă pe care familia a pierdut-o de-a lungul generațiilor. Alții traduc documente pentru instituțiile Uniunii Europene. Sunt antreprenori care lucrează cu România, profesori universitari pasionați de limbi străine sau oameni care s-au îndrăgostit de un român și au decis că este timpul să învețe limba partenerului.
„Există și o categorie de oameni care pur și simplu iubesc să studieze limbi străine. Sunt, de regulă, persoane trecute de 50 de ani, care își descoperă noi pasiuni și pentru care româna rămâne o limbă exotică. Vin la cursuri pentru că au trecut în faza de aprofundare. Sunt deja interesați de partea de literatură, de filosofie. Unii erau chiar curioși de Lucian Blaga, în special. Îi «terorizează» pe colegii noștri, dar chiar se bucură și colegii și ei deopotrivă, pentru că este un alt nivel. La cei avansați întotdeauna sunt discuții care depășesc limba, pur și simplu”, spune Ana-Maria Radu Pop, prodecan al Facultății de Litere a UVT.
Printre participanții din acest an se află și traducători ai Comisiei Europene și ai Curții de Justiție a Uniunii Europene. Unii lucrează cu șapte limbi, alții cu nouă. Româna este una dintre ele. „Româna este foarte căutată. Românii sunt prezenți peste tot și atunci au decis să o adauge limbilor pe care le folosesc în activitatea lor”, explică Ana-Maria Radu Pop.
Cazurile și articolul
Cursanții ajung la Timișoara cu niveluri foarte diferite de cunoaștere a limbii. Unii pornesc de la zero, alții vorbesc deja româna la nivel C1 sau C2 și vin pentru literatură, filosofie sau expresiile pe care nu le găsești în manuale.
Programul nu seamănă însă cu un curs clasic de limbă. În două săptămâni, participanții au 40 de ore dedicate limbii și culturii române, dar și zeci de activități prin care descoperă orașul și regiunea: vizite la Memorialul Revoluției, Muzeul Consumatorului Comunist, Planetariu, excursii la Recaș și jocuri de tip treasure hunt prin centrul Timișoarei.
Nici drumul până la limba română nu este același pentru toți. „Unii au început cu Duolingo, deci cel mai ciudat mod de a învăța o limbă fără interacțiune este Duolingo. Alții au făcut la universitate, în țările lor, alții din nou au învățiat acasă și alții pur și simplu, tradițional, cu cartea, pixul și hârtia”, mai spune prodecana de la Litere.
Dacă vocabularul se adună relativ repede, gramatica rămâne adevărata provocare. „Rămâne partea aceasta de gramatică, de faptul că articolul este postpus… Povestea asta cu articolul postpus nu dă bine niciodată. Verbul încă mai merge, dar articolul în general și cazurile… Cazurile sunt o problemă”, continuă, zâmbind, Ana-Maria Radu Pop.
Povești de viață și surprize
Uneori, școala de vară înseamnă și reîntoarceri. Un englez a revenit anul acesta după ce a fost cursant în 2001. În „promoția” din acest an sunt și alți cursanți care vin pentru a doua sau a treia oară.
Și poveștile sunt la fel de diferite ca oamenii care ajung aici. „Am avut, la un moment dat, o australiancă. Soțul este român, s-a mutat de mulți ani în Australia, dar ea a considerat că e momentul să învețe și ea românește mai bine. Și unde să facă acest lucru? În România! Am avut și di SUA, două surori gemene cu tată român și au venit aici să învețe limba. Anul acesta avem un grec care are mama româncă și are rude la Făget. Ne-a cerut voie să meargă până la Făget să-și vadă rudele. Sunt și tineri de 19-20 de ani, care și-au făcut prieteni pe rețelele sociale și vin în România. Apoi unii decid să se mute aici”, continuă povestea.
Nu doar limba română îi surprinde pe cursanți. Și România o face. „Nu ne spun direct că au prejudecăți, dar îți dai seama din întrebări. Ne întreabă dacă există taxiuri de la aeroport, dacă au unde să bea o cafea sau dacă pot găsi ceva de mâncare. Se așteaptă la orice. După două săptămâni pleacă însă foarte încântați și spun că Timișoara este un oraș extraordinar de trăit”, mai spune prodecana de la Litere.
După două săptămâni de școală, cei care pornesc de la nivel începător pot purta deja o conversație simplă în limba română. Dar poate cel mai important lucru pe care îl iau cu ei acasă nu este doar vocabularul nou.
La început, cei mai mulți vin pentru o limbă. După două săptămâni pleacă și cu o altă imagine despre România. Iar pentru organizatori, asta înseamnă poate cel mai bun rezultat al școlii de vară: cursanți care revin, uneori după zeci de ani, și alții care ajung la Timișoara tocmai pentru că cineva le-a spus că merită.
About Post Author
