Modernizare vs. patrimoniu: patru gări istorice din Banat, pe lista demolărilor CFR
Un apel public pentru salvarea patrimoniului feroviar din Banat a fost lansat de muzeograful lugojean Cristian Oliviu Gaidoș. Demersul vizează mai multe clădiri istorice de pe linia feroviară Caransebeș – Timișoara – Arad, care ar urma să dispară la finalul lucrărilor de modernizare finanțate prin Programul Național de Redresare și Reziliență.
Linia Timișoara – Orșova a fost construită între 1875 și 1878 de Societatea privilegiată austriacă de căi ferate (StEG) și a reprezentat una dintre cele mai importante investiții de infrastructură din regiune. Secțiunea Timișoara – Lugoj – Caransebeș a fost inaugurată la 22 octombrie 1876, la doar zece luni de la începerea lucrărilor, și includea 10 gări, 52 de cantoane și două poduri majore, peste Bega și Timiș.
Pe tronsonul Lugoj – Timișoara Est, patru gări construite din cărămidă între anii 1875 și 1876 sunt programate pentru demolare, potrivit planurilor oficiale: Remetea Mare, Recaș, Topolovățu Mare și Belinț.
În urma electrificării din 1974, o parte dintre clădirile istorice au fost modificate sau reconstruite, iar unele au dispărut deja. Gara Lugoj, de exemplu, a fost recent demolată. Tocmai de aceea, puținele obiective rămase sunt considerate mărturii valoroase ale unei etape definitorii pentru dezvoltarea industrială a Banatului.
„Cutiile de chibrituri” și identitatea locului
„Noile gări, reduse la volume banale ce amintesc de «cutii de chibrituri», trădează o arhitectură rece și standardizată, executată din tablă, panouri sandwich și tâmplărie din PVC sau aluminiu, fără nicio preocupare pentru contextul istoric. Deși funcționale, aceste clădiri au un impact vizual puternic asupra peisajului rural și nu reflectă identitatea culturală a Banatului, fragmentând ambientul tradițional și înlocuind reperele istorice – gările austro-ungare – cu o arhitectură generică”, explică muzeograful Cristian Oliviu Gaidoș.
Acesta mai arată că, potrivit planurilor de situație analizate, vechile clădiri nu se suprapun cu noile amplasamente, ceea ce ridică semne de întrebare privind necesitatea demolării lor.
Gara Belinț este considerată cea mai bine conservată dintre clădirile vizate, păstrând volumul corpului central, organizarea interioară, sala de așteptare și o parte dintre ancadramentele originale ale ușilor.
Siguranță sau lipsă de viziune?
Argumentele invocate pentru demolare sunt legate de siguranță și de costurile ridicate ale reabilitării. În opinia inițiatorului apelului, modernizarea infrastructurii nu ar trebui să însemne eliminarea totală a patrimoniului existent.
Apelul public propune ca măcar Gara Belinț și stațiile istorice de apă din Topolovățu Mare și Lugoj să fie preluate de autoritățile locale, conservate și restaurate prin fonduri europene și valorificate ca repere de patrimoniu industrial.
„Prin salvarea acestor clădiri afirmăm că modernizarea nu presupune anularea trecutului, ci asumarea și integrarea lui într-un viitor clădit pe respectul față de memorie și identitate locală”, se arată în apel.
În timp ce modernizarea căii ferate este așteptată de ani de zile și considerată esențială pentru dezvoltarea regiunii, dezbaterea deschisă acum aduce în prim-plan o întrebare mai amplă: cum modernizăm fără să pierdem ceea ce ne definește?
About Post Author
