„Casa cu mister” din Elisabetin. Cum vrea Politehnica să readucă la viață una dintre cele mai fragile povești ale Timișoarei
Pentru o zi, porțile Casei Mühle s-au deschis din nou. Nu ca muzeu și nici ca șantier restaurat, ci ca o invitație pentru oraș de a vedea ce a rămas dintr-un loc care, timp de decenii, a fost înconjurat de povești, mister și degradare.
„Pentru mine, înainte de ’89, era casa cu mister. Toți copiii din zonă eram extrem de fascinați. Pe de o parte ne era frică, pe de o parte ne doream să sărim gardul”, își amintește arhitectul Bogdan Demetrescu. Este cel care coordonează acum proiectul de restaurare al Casei Mühle.
Universitatea Politehnica Timișoara a cumpărat imobilul la finele anului trecut și încearcă acum să transforme locul într-un spațiu viu, dedicat tinerilor și comunității. Dar drumul până acolo va fi lung.
Casa este stabilă din punct de vedere structural, însă mare parte din elementele istorice au dispărut. „E foarte trist, evident, pentru că, în primul rând, și-a pierdut curtea, a pierdut tot ce a însemnat vegetație valoroasă și cred că asta se recuperează mult, mult mai greu decât un material sau un element de construcție”, spune Demetrescu.
„Nu va fi o lucrare ușoară”
„Undeva până la final de an vrem să avem proiectul finalizat, după care, în funcție de buget, universitatea să știe ce fel de finanțare, care sunt posibilitățile, care sunt partenerii. Cu siguranță nu va fi o lucrare ușoară și nu se va termina foarte repede, pentru că ne dorim să fie un exemplu și de bună practică. Mai mult de atâta, are o componentă de recuperare a peisajului, a grădinii, ceea ce nu poate fi grăbit nicicum. Vrem să lucrăm cu soiurile pe care Mühle le avea împrăștia, dacă pot spune, în toată Europa acum o sută și ceva de ani. Deci vrem să fie un model de bună practică”, explică arhitectul.
„Discutăm cu Consiliul Județean, discutăm cu primăria, Vrem, ca Politehnică, dincolo de faptul că am cumpărat această casă, să implicăm fonduri din privat și de la instituțiile publice. Vom găsi împreună soluții. Deja avem sponsor din privat, o bancă, cel puțin două companii, care ne oferă resurse financiare”, spune rectorul Florin Drăgan.
„Vrem să ne adresăm tinerilor și ne gândim să mergem și către zona de liceu. Am vrea să fie ca o ancoră între ce înseamnă învățământul cartierului Elisabetin, Iosefin și campusul Politehnicii. Mi se pare că Timișoara are nevoie de locuri care să facă tranziția către universitate. Să fie aceste locuri care să arate de ce liceenii trebuie să îndrepte și către universitățile din orașul nostru”, continuă Bogdan Demetrescu,
Expoziția care a putut fi văzută sâmbătă la Casa Mühle a fost realizată de conf. dr. arh. Bogdan Demetrescu, peisagiștii Alexandru Ciobotă și Raluca Rusu Moșnoi, sculptorul Dan Vișovan, arh. Andrei Chindriș, artiștii floriști Alina Nagy Ghinea și Diana Petri, peisagist urb. Alina Floca și arh. Alexandrina Ciortuz, Ea a propus publicului o reflecție asupra felului în care patrimoniul poate fi înțeles nu doar ca memorie conservată, ci și ca resursă vie pentru comunitate.
Viitorul sună bine
Grădina va fi amenajată pornind de la planurile lui Arpad Mühle. Va avea o parte de rozariu, o parte de livadă și va include și spectaculosul alun turcesc.
„Vom lua din cataloagele lor, ei aveau la comercializare foarte multe specii și vom face o sinteză pe speciile din cataloagele lor. Vorbim de specii peisager-horticole. Cataloagele le avem în patrimoniul orașului. De acolo extragem speciile și o să facem o compoziție de specii din catalog care vor avea și rol educativ și o să fie fiecare etichetată”, explică peisagistul Alex Ciobotă.
În grădină se vor regăsi și trei dintre speciile de trandafiri create de Mühle și recuperate până acum.
Deocamdată, Casa Mühle rămâne un amestec de ruină, memorie și promisiune. Pereții încă poartă urmele anilor de abandon, însă pentru prima dată după mult timp, locul pare să aibă din nou o direcție. Și ar putea deveni, peste câțiva ani, unul dintre cele mai vii spații culturale și educaționale din Timișoara.
About Post Author
