Comori și povești uitate. Morminte sarmatice scoase la lumină în Timișoara / FOTO

Încă sunt surprize din trecut la Timișoara. Săpăturile preventive din zona Mehala II au scos la iveală o necropolă sarmatică, datată între secolele II–IV d.Hr. Ea oferă o perspectivă valoroasă asupra vieții și ritualurilor funerare ale unei comunități străvechi.

Arheologii au identificat, la marginea orașului, 15 morminte, în majoritate amenajate în gropi dreptunghiulare cu colțuri rotunjite. În unele cazuri, conturul mormintelor este greu de reconstituit, fiind afectat de trecerea timpului. În necropolă au fost înhumați atât copii, cât și adulți, iar câteva dintre morminte poartă urmele unor intervenții mai vechi, cu oase deranjate și orientare incertă a scheletelor.

Două morminte conțin urme de cărbune, semn că au fost folosite sicrie din lemn, înguste și bine conservate în contextul arheologic.

Rămășițe ale unei luni pierdute

„Inventarul funerar este remarcabil: catarame, fibule, inele, brățări, cercei, colane, monede de argint, mărgele din sticlă, caolin sau chihlimbar, fusaiole din lut, cuțite de fier și vase ceramice. Toate aceste obiecte oferă indicii despre meșteșugurile, portul și statutul celor înhumați”, explică reprezentanții Direcției de Cultură Timiș.

Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri este „mormântul 4/2024”. Cel care a fost înhumat aici e însoțit de o adevărată „comoară”: cercei și colane de argint, o fibulă poziționată pe piept, mărgele de chihlimbar și sticlă, o monedă, fusaiole și vase, toate așezate cu grijă lângă corp. Un alt complex funerar conține rămășițele unui adult și ale unui copil, depuse împreună, într-o imagine emoționantă a relației dintre cei doi.

Potrivit cercetătorilor, necropola reflectă nu doar ritualuri funerare, ci și credințele, ierarhiile sociale și practicile cotidiene ale unei comunități sarmatice care a trăit în această zonă acum aproape două milenii.