Uneori, creierul ne păcălește mai mult decât credem
În viața de zi cu zi, în foarte multe situații, creierul nostru folosește scurtături mentale (sau biasuri cognitive) pentru a funcționa mai rapid și mai eficient. Deoarece ne confruntăm în fiecare zi cu o cantitate foarte mare de informații, e necesar să găsim anumite metode pentru a procesa aceste informații, a îndeplini o sarcină rapid și a trece la următoarea.
Mai mult decât atât, procesăm conștient doar o parte dintre informații, o altă parte derulându-se automat, în fundal. Astfel, deseori, pus în fața unei situații, creierul activează automat, pe baza unor informații pe care deja le are, căutând a face față situației, deoarece nu este programat să fie exact, ci să fie rapid. În mare parte, aceste biasuri cognitive apar în cadrul acestei procesări
În fiecare zi, primim în mod constant o sumedenie de informații din mediu: auzim sunete, vedem imagini, trebuie să rezolvăm o problemă, avem interacțiuni etc. Cantitatea acestor informații este foarte mare, așadar, creierul decide instantaneu ce este mai mult și ce este mai puțin relevant. Evaluarea aceasta se face în funcție de anumite informații deja existente, pe care creierul le folosește în acel moment: experiențe anterioare, emoții, convingeri, nevoile noastre. Apoi, în funcție de această evaluare, punem într-o anumită categorie informația respectivă, o încadrăm într-un anume fel. Acestea sunt scurtături, ne ajută să facem față rapid unor situații, însă nu înseamnă că sunt și corecte.
Ce se întâmplă exact la nivel neuronal? Amigdala, partea sistemului limbic responsabilă de procesarea emoțiilor, reacționează imediat când leagă un stimul de o situație familiară sau când îl percepe ca fiind, într-un fel sau altul, periculos, amenințător. Astfel, înainte ca partea rațională, cortexul prefrontal, să apuce să analizeze situația, se declanșează un răspuns emoțional. Iar abia apoi intervine partea rațională, care doar explică emoția, adică îi dă un sens. Prin mecanismul plasticității, cu cât folosim mai des un tipar de gândire, cu atât conexiunile neuronale pe care acesta se bazează se consolidează mai puternic și devin mai rapide. Astfel, cu fiecare confirmare, convingerea noastră se întărește tot mai mult și devine tot mai rezistentă la schimbare.
Unul dintre cele mai frecvent întâlnite scurtături de acest fel este biasul de confirmare. Potrivit acestuia, avem tendința de a căuta și a reține doar informațiile care vin să confirme ceva ce știm deja, ignorând alte dovezi care contrazic aceste convingeri. Spre exemplu, dacă suntem de părere că un partid politic este fără cusur, avem tendința de a combate sau a respinge orice argument, chiar și o dovadă că nu este chiar așa. Sau o altă variantă este cea în care le atribuim doar atribute negative tuturor persoanelor care fac parte dintr-un anumit grup social, etnic etc. Pericolul este că, astfel, ajungem la diverse prejudecăți și nu ne dezvoltăm gândirea critică. Cum putem să îl evităm? Analizând cum sunt dovezile pe care le primim și care contravin convingerilor noastre: sunt pertinente, solide, reale?
Un alt bias comun este efectul de halo, care se referă la situațiile în care avem o impresie pozitivă sau negativă asupra unui anumit aspect legat de o persoană sau o situație și o extindem asupra tuturor atributelor acelei persoane sau asupra situației, în general. Un exemplu este că avem tendința de a evalua o persoană, global, după înfățișare. Astfel, dacă o persoană ni se pare că are anumite calități fizice, avem tendința de a considera că este și capabilă în plan profesional sau empatică, înțelegătoare. Astfel, riscăm să ne formăm percepții total eronate despre anumite persoane și să evaluăm o situație total greșit. O întrebare pe care putem să o ridicăm ar fi: oare judec acest lucru pe baza impresiei deja formate sau a informațiilor pe care le am legate de acest aspect, punctual?
Există foarte multe biasuri, scurtături pe care le folosim în fiecare zi. Important este ca, atunci când o situație are o miză pentru noi, să facem un pas în spate și să analizăm contextul, pentru a vedea dacă judecăm automat situația, dacă o etichetăm rapid într-un anume fel, sau dacă ne aplecăm asupra ei și luăm în calcul datele, dovezile care ne survin în acel moment. Doar așa putem fi siguri că judecăm pe baza informațiilor concrete, corecte, și nu punem o etichetă unei persoane sau evaluăm situația în funcție de anumite informații care nu reflectă în totalitate realitatea.
***
Amelia Boncea este psiholog clinician și psihoterapeut în formare sistemică.
About Post Author
