La pas, prin Elisabetin: cartierul-bijuterie de care timpul și oamenii n-au avut milă / FOTO

Sună imperial. Și, cândva, a și fost. Vorbim despre vechiul cartier Elisabetin, mult mai puțin celebru decât Cetatea, Fabricul sau Iosefin. Nu e însă cu nimic mai prejos decât acestea, iar aerul boem pe care încă îl are Elisabetinul cucerește de îndată trecătorul care vrea să vadă.

Sunt străduțe pietruite, pe unde mașinile își fac cu greu loc, sunt lumini și umbre care se joacă pe asfalt, printre ramurile copacilor care au supraviețuit ca prin minune drujbelor modernității, sunt case superbe, peste care însă s-au așternut nepăsarea, uitarea și, poate, sărăcia actualilor proprietari. Este Elisabetinul cel de toate zilele, pe care și-a propus să-l scoată în față Asociația Prin Banat, prin proiectul Heritage of Timișoara.

HoT: spot Elisabetin! are loc în acest weekend și aduce puțină culoare și destui curioși în vechiul cartier care și-a primit numele după Împărăteasa Sissi. Tururile ghidate – la care vă puteți înscrie și duminică, 13 octombrie, aici și aici – spun participanților doar o mică parte din povestea acestor locuri. Dar, dacă sunteți curioși de istoria fascinantă, de altfel, a orașului în care trăiți, acesta poate fi doar începutul.

Rezervație Art Nouveau

Tokes Laszlo, Gheorghe Doja, Kamocsa Bela sau Nicu Covaci. Cu toții au legătură cu ceea ce numim azi Elisabetin: au trăit, au creat sau au murit aici. Supliciul lui Doja este, de altfel, una dintre legendele cele mai sângeroase din istoria acestei părți de lume, iar locul în care s-a petrecut acesta nu e cunoscut cu certitudine. Povestea stârnește însă și azi fiori celui care o aude pentru prima dată.

Tot în Elisabetin întâlnim unele dintre cele mai frumoase case pe care le are Timișoara. Construite în stil Art Nouveau, aceste imobile poartă pe fațadele lor o adevărată lume fantastică: floarea soarelui, veverițe, bufnițe, păuni, câini și câte și mai câte frunze și plante. Azi sunt roase de vreme, unele decorațiuni s-au desprins și s-au pierdut pentru totdeauna, însă zidurile decolorate și scorojite își poartă cu demnitate ruina. Construite la comanda și după placul unor industriași cu dare de mână, aceste case superbe au rezistat timpurilor vitrege și, poate, cândva, vor străluci din nou.

Szekely și Mühle au trăit în Elisabetin

Elisabetinul este legat, pentru totdeauna, de numele a doi oameni care au schimbat istoria Timișoarei. Arhitectul Laszlo Szekely și florarul Wilhelm Mühle au trăit și au muncit aici. Casele lor sunt despărțite azi de Bulevardul Mihai Viteazul și soarta n-a fost blândă cu niciuna dintre ele. Cea a lui Szekely stă totuși în picioare și este locuibilă, dar Casa Mühle este o rană care supurează pe obrazul și așa destul de ofilit al Timișoarei. Pe porțile masive se văd încă inițialele Josephinei Mühle, soția florarului, cea pentru care a fost creat un soi de trandafir alb cu pete aurii, dar casa se strânge parcă de la an la an, sub nepăsare și nesimțire.

HoT: spot Elisabetin! înseamnă și lansarea unor cărți poștale superbe, create de artiști locali, inspirați din clădirile și poveștile Elisabetinului. Sunt și Casa Mühle, și „borcanul” ISIM, și casa Romulus Nicolin, cu faimoșii ei păuni, și casa Karl Hart, și Palatul Marschall, și Casa Neuhaus. Le puteți găsi și duminică, 13 octombrie, în Piața Lahovari / Bălcescu, în fața școlii. Le puteți lua și le puteți trimite celor dragi aflați oriunde în lume.

Azi,în Elisabetin, nu mai poposește să-și aranjeze părul, în drum spre Herculane, Împărăteasa Sissi. Azi, în Elisabetin, nu mai e nimeni emoționat că merge „la mozi”. Azi, în Elisabetin, puteți doar descoperi, la pas, istoria tăcută a acestor locuri. Și chiar ar fi păcat să n-o faceți.