Sfântul Ștefan, sărbătorit în 27 decembrie, a fost primul martir creștin, condamnat la moarte de autoritățile iudaice din Ierusalim. El este protectorul celor bolnavi și îi împacă pe cei sfădiți.
Misiunea Sfântului Ştefan era să demonstreze că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de prooroci în Vechiul Testament. Învrednicit de Dumnezeu cu puterea de a săvârşi minuni, Sfântul Ştefan a stârnit mânia autorităţilor. El a fost chemat la judecată în faţă Sinedriului, fiind acuzat atât de blasfemie, care la acea vreme se pedepsea cu moartea, cât şi de faptul că strică Legea lui Moise.
Sfântul Ştefan a fost ucis cu pietre în anul 33, în Valea lui Iosafat. Cei lapidați nu puteau fi înmormântaţi în cavoul familiei, așa că se presupune că trupul său a fost pus în mormântul unui creştin. Moaştele Sf. Ștefan au fost descoperite în anul 415, după ce preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o viziune. Când i s-au descoperit moaştele, pe mormântul său a fost scris „chiliel”, ceea ce, în ebraică, înseamnă „cunună”. Asta, pentru că Sfântul Ștefan a luat, primul dintre creştini, cununa muceniciei. Din anul 560, osemintele sale s-ar afla în cripta bisericii San Lorenzo fuori le Mura din Roma.
Tradiția spune că de ziua Sf. Ştefan este bine să aducem în casă icoana care-l înfăţişează pe acest martir. Pentru sporul casei şi sănătatea rudelor bolnave sau păgubite e bine să dăruim icoana Sfântului Ştefan sau o candelă nouă, aprinsă. În această zi, în biserici sunt pomeniți creştinii care au murit în împrejurări dramatice. Se mai zice că în această zi persoanele certate trebuie să se împace.
Aproape 460.000 de români care poartă numele Sfântului Ştefan îşi serbează onomastica în a treia zi de Crăciun. Cei mai mulţi se numesc Ştefan, Ştefania şi Ştefana.
