Liceu de elită, fără autorizație sanitară. Mucegai și… prea mulți elevi la „Shakespeare”
Unul dintre cele mai căutate licee din Timișoara a rămas fără autorizație sanitară de funcționare, după ce inspectorii DSP au găsit mucegai, igrasie și probleme legate de supraaglomerare în clădire.
Liceul Teoretic „William Shakespeare” a rămas fără autorizație sanitară de funcționare, în urma unui control al DSP. Unitatea de învățământ funcționează într-o clădire istorică din zona Fabric, are limitări legate de spațiu, raportat la numărul de elevi, și, practic, nu există o soluție rapidă.
Inspectorii de la DSP Timiș au ajuns în control la Liceul Teoretic „William Shakespeare” după ce au primit o sesizare, redirecționată la Ministerul Sănătății. Cineva a reclamat condițiile improprii în care sunt nevoiți să învețe copiii într-o școală, teoretic, de elită.
„Cu ocazia controlului s-a constatat existența unor zone extinse de degradare a pereților – exfoliere ,desprindere a tencuielii, umezeală și igrasie, cu afectarea finisajelor interioare, precum și prezența mucegaiului. Având în vedere aceste aspecte, nu sunt asigurate condițiile de microclimat corespunzător conform prevederilor legale în vigoare. În sălile de clasă și holurile de acces, pardoselile prezintă uzură accentuată, zone degradate și neuniforme, care nu permit o igienizare corespunzătoare (…) S-a identificat faptul că obiectele sanitare sunt insuficiente, raportat la numărul de elevi înscriși”, a precizat Cornelia Bubatu, purtărtorul de cuvânt al DSP.
În consecință, a fost dată o amendă și a fost anulată autorizația sanitare de funcționare. „Unitatea nu mai îndeplinește condițiile asumate prin declarațiile pe proprie răspundere care au stat la baza emiterii acestei autorizații”, mai spune Bubatu.
Primăria: problema este numărul prea mare de elevi
Primăria Timișoara spune că „investește masiv în infrastructura școlară” și că „bținerea unei noi autorizații sanitare de funcționare ține exclusiv de măsurile pe care conducerea școlii le va lua”.
„Problema de fond nu are nicio legătură cu primăria. În ultimii ani, numărul de elevi a crescut peste capacitatea reală a spațiilor existente, iar acest dezechilibru se reflectă direct în condițiile semnalate de DSP. Numărul de elevi și planul de școlarizare sunt propuse de conducerea școlii și sunt avizate de Inspectoratul Școlar, deci fără vreo implicare a noastră”, spune Silvana Andreaș, purtătorul de cuvânt al PMT.
Conform acesteia, în ultimii ani, au fost făcute reparații la grupurile sanitare de pe etajele 1 și 2, valoarea lucrărilor fiind de aproximativ 400.000 lei.
„Întreținerea curentă a clădirii ține de managementul școlii. Pe de altă parte, problema numărului insuficient de grupuri sanitare nu poate fi rezolvată, în condițiile în care școala a înscris mult prea mulți elevi și în condițiile în care refuză orele în două schimburi”, explică Andreaș.
Una dintre soluțiile propuse pentru această unitate de învățământ a fost preluarea prin fuziune a Școlii Gimnaziale „Rudolf Walter” și extinderea activității în spațiul acesteia. „A fost și încheiat un contract de comodat pe trei ani, pentru utilizarea cu titlu gratuit, cu plata utilităților, a unui corp de clădire, dar din motive ce nu țin de noi colaborarea a încetat anul trecut, ceea ce evident afectează școala”, a mai precizat purtătorul de cuvânt al PMT.
Presiunea pe „școlile bune” și lipsa de spațiu și de investiții
În toamne trecută, părinții elevilor din clasele a III-a și a IV-a de la Shakespeare au aflat că se intenționează trecerea copiilor la cursuri după-amiază. Oamenii spunea că, la momentul înscrierii copiilor, li s-a spus că învățământul primar se desfășoară exclusiv dimineață.
„Conducerea liceului ne-a convocat la o ședință. Deși au fost propuse soluții precum instalarea de containere modulare, utilizarea unui spațiu nefolosit al altei școli sau supraetajarea corpului C, acestea au fost respinse pe motiv că necesită timp și investiții din partea primăriei”, precizau atunci părinții.
Pe fond, problema rămâne dificil de rezolvat rapid: liceul funcționează într-o clădire istorică, unde intervențiile majore sunt complicate și costisitoare. În același timp, presiunea pe școlile considerate „bune” duce la creșterea constantă a numărului de elevi. Iar când spațiul rămâne același, iar elevii sunt tot mai mulți, limitele apar inevitabil – de la săli de clasă, până la lucruri aparent simple, cum sunt grupurile sanitare.
Chiar și în aceste condiții, clădirea aparține municipalității, iar investițiile majore țin, în cele din urmă, de administrația locală. Mai ales când contribuabilii plătesc pentru astfel de servicii publice.
About Post Author
