Să fii cerșetor e umilitor, degradant și autodistructiv. Aceasta este concluzia trasă de Elisabeta Zelinka, profesor la UVT. Împreună cu șapte studenți de la Departamentul de Asistență Socială, ea a luat parte la un experiment, la Arad.
În luna iulie, șapte studenți de la Departamentul de Asistență Socială din cadrul Universității de Vest Timișoara, însoțiți de un cadru didactic, s-au deplasat la Arad, unde s-au deghizat în persoane care cerșesc. Acțiunea și-a propus să analizeze în teren, prin instrumente sociologice, percepția comunității arădene față de cerșetori, comportamentele deviante ale acestei categorii sociale defavorizate, dar și investigarea unor situații de agresivitate stradală.
Prin această metodă s-a urmărit obținerea de informații despre fenomenul cerșetoriei, actualizate prin studii obținute direct, și nu doar din spatele laptopului. Rezultatele vor fi prelucrate statistic și vor face obiectul unui raport de cercetare asociat cu informații relevante din literatura de specialitate.
„La început mi-a fost foarte greu să văd lumea de jos (din jos înspre sus adică, la propriu). E umilitor, degradant, autodistructiv (stima de sine poate să fie grav afectată), când vezi doar picioare, glezne, pantofi și trotuarul mai mult sau mai puțin murdar, urme de câini, mirosuri diverse. Am avut impresia că parcă nu exist pentru restul oamenilor, am ajuns un obiect care se contopește și dispare în caldarâm. Am avut un sentiment de dezumanizare, iar atitudinea comunității a fost pe de o parte de respingere, dispreț, indiferență, dar au fost și numeroși trecători care mi-au oferit compasiune cu disponibilitate de ajutor”, a spus Elisabeta Zelinka, profesor la UVT
Proiectul a fost inițiat de Departamentul de Asistență Socială din Facultatea de Sociologie și Psihologie de la Universitatea de Vest, cu sprijinul Primăriei Municipiului Arad, prin Poliția Locală și Direcția de Asistență Socială.
