Aeroportul Timișoara a scăpat cu fața curată în urma investigației începute, în 2011, de Comisia Europeană. CE a constatat că legislația nu a fost încălcată și că nu au fost acordate discreționar fonduri publice.
În 2011, în urma unei plângeri depuse de Carpatair și pe baza altor informații, Comisia Europeană a deschis o investigație pentru a evalua dacă anumite măsuri în favoarea Aeroportului Timișoara și a companiei Wizz Air respectau normele UE privind ajutoarele de stat.
Au fost vizate
- finanțarea publică acordată administratorului Aeroportului Timișoara în perioada 2007-2009 schemele privind taxele de aeroport și reducerile aferente adoptate în 2007, 2008 și 2010
- acordurile semnate în 2008 între administratorul aeroportului și Wizz Air
- neexecutarea silită a taxelor de aeroport facturate companiei Wizz Air pentru perioada octombrie 2009–februarie 2010
CE explică de ce nu a fost vorba de ajutor de stat
„Comisia a constatat că anumite fonduri publice primite de Aeroportul Timișoara în perioada 2007-2009 au fost utilizate pentru a finanța activități neeconomice ale aeroportului sau nu au oferit niciun avantaj economic aeroportului. Prin urmare, acestea nu constituie ajutor de stat. Restul de investiții finanțate din fonduri publice erau pe deplin compatibile cu normele din 2005 privind ajutoarele de stat (…) Schemele privind taxele de aeroport, inclusiv reducerile practicate, s-au aplicat în același mod tuturor companiilor aeriene la Aeroportul Timișoara. Acest lucru înseamnă că schemele respective nu erau selective și, prin urmare, nu au constituit ajutor de stat.
Acordurile din 2008 cu Wizz Air au fost profitabile în mod progresiv pentru aeroport, iar un operator prudent în economia de piață ar fi încheiat astfel de acorduri. Prin urmare, aceste măsuri nu au constituit ajutor de stat. Taxele de aeroport restante care trebuiau să fie plătite de Wizz Air au fost compensate cu creanțele companiei aeriene aferente unor plăți pentru servicii de marketing, în conformitate cu legislația aplicabilă. Prin urmare, plângerea privind o presupusă neexecutare silită a rămas fără obiect”, a transmis CE.
