Still Live! este premiera de jazz a verii la Timișoara. E parte a noii inițiative Jazzed Up Banat și „leagă” JazzTM, încheiat duminică seară, de Festivalul de Jazz de la Gărâna, care începe miercuri. Cele două seri, din 5 și 6 iulie, sunt și primele evenimente culturale din curtrea interioară a Centrului de Proiecte al Primăriei Timișoara. Clarinetistul francez Louis Sclavis, pianistul newyorkez de origine română Lucian Ban și trompetistul american Ralph Alessi vor „scrie” povești muzicale, în serii de solo-uri, duete și trio-uri, urmate de dialoguri post concert moderate de Andrei Țărnea.
Dincolo de bucuria celor care vor merge la concerte există și un alt aspect al acestui eveniment. Jazz Updates & Soundcreation a inițiat campania „O pianină pentru Liceul de Muzică”. Practic, veniturile obținute din biletele vândute la „Still Live!” vor ajuta la cumpărarea unei pianine pentru micii artiști. Vestea bună este că mare parte din suma pe care și-au propus-o organizatorii serilor de jazz a venit dintr-o donație a unei companii private. E încă un semn că lucrurile pot fi mișcate în orice comunitate. Trebuie doar să vrei. Și să-ți pese.
Lucian Ban: „Aștept cu nerăbdare acest eveniment”
Considerat „unul din cei mai talentati pianiști care s-au mutat la New York în ultima decadă”, Lucian Ban are luni seară, la Timișoara, primul concert în fața publicului din ultimele 15 luni. Se întâmplă la Still Live!, un eveniment în premieră, desfășurat în curtea fostei cancelarii de război, pe strada Alecsandri 1. Am povestit un pic cu el despre cum a fost ultimul an pentru un artist, dar și despre cum se vede Timișoara de atât de departe. Iar notele sunt dulci-amare.
Aveți primul concert în fața publicului în ultimele 14… sau 15 luni. Cum vă așteptați să fie această reîntâlnire și cum a fost ultimul an?
Nu știu cum o să fie, o să văd când va fi în fața publicului. Pentru muzicieni a fost o provocare foarte mare. Sper să fie totul OK. Ultimul an a fost foarte dificil. A fost o provocare. Ultimul concert l-am avut în februarie 2020, la New York. De atunci nu am avut decât două concerte streaming, ca să spun așa, în care am cântat solo piano. Acestea au fost singurele mele concerte, cu totul, cu public sau fără, în ultimele 15 luni. Aștept cu nerăbdare acest eveniment.
Unii artiști au spus că anul acesta nu le-a picat tocmai rău, că au găsit noi surse de inspirație… Care v-au fost lucrurile bune din pandemie?
Fiecare a reușit mai bine sau mai puțin bine să se adapteze acestei perioade. Mie nu mi-a ieșit foarte bine. A fost un an foarte dificil. Dacă aș putea să spun ceva bun… este că un proiect care a fost înregistrat la Timișoara a fost lansat anul trecut, în pandemie. A fost unul dintre puținele lucruri bune de anul trecut. Albumul „Transylvanian Folk Songs / The Bela Bartok Field Recordings” a avut un feedback extraordinar în lume. Am primit o mulțime de invitații, care toate au fost amânate, de la festivalurile majore, care sunt în continuare amânate, sunt propuse pentru toamna asta și nu știu dacă vor avea loc.
În toamnă s-ar putea să apară din nou restricții. Acum este un moment bun pentru Europa și pentru Statele Unite, dar în toamnă nu știm ce va fi. Nimeni nu prea știe ce să facă. Ffiecare țară are propriile restricții, ceea ce face practic imposibile turneele. Fiecare țară are dreptul să-și impună propriile condițiil, în funcție de situația locală și regională. Eu eram în turneu tot timpul, într-o zi cântam în Franța, în altă zi în Spania, apoi în Austria… Toate lucrurile astea au devenit imposibile și în continuare sunt foarte impredictibile.
„Totul s-a oprit în stand still”
Cât de mult vă lipsește viața asta, pe drum? Creativă, dar pe drum…
Era toată viața mea, în mare parte. Era ceea ce făceam. Jumătate de an, cel puțin, eram în turneu. Pentru mine, dar nu numai pentru mine, a însemnat o ruptură masivă. Totul s-a oprit în stand still.
Cum ați simțit, ca muzician de jazz, toate regulile astea impuse de pandemie? Distanțarea e doar una dintre ele…
Unii artiști au înflorit, pentru unii a fost bine, le-a prins bine acest stop, au putut să creeze mai mult. Cred că pentru mine nu a fost așa. Am cântat mult solo piano și am înregistrat în mai, tot la Timișoara. Am venit aici, pentru că e un spațiu acustic foarte bun în Sala Barocă, și am înregistrat trei zile piano solo.
Dar pentru mine nu a fost o perioadă în care creativitatea a înflorit. Din contră. Pentru noi, muzicienii de jazz, interacțiunea cu colegii de breaslă este esențială. Jazz-ul nu este o artă solitară, este o artă comunală, atât pentru noi, ca artiști, dar și prin relația cu publicul, mult mai mult decât în alte genuri muzicale. Improvizația este centrală pentru ceea ce facem și improvizația se întâmplă esențialmente în grup.
Și cu omul lângă tine.
Exact. E pe scenă. La Timișoara voi cânta și cu alți muzicieni, pentru prima oară în 15 luni. Am și eu colegi care au călătorit în pandemie, au concertat… dar 99% dintre muzicieni au fost blocați. Viața și cariera lor n-au mai existat.
Nu s-a putut lucra, deci, de acasă, cum s-a întâmplat în multe domenii. Nu prea poți să faci Zoom.
Noi nu am putut să lucrăm nici remote, cum a făcut multă lume, de acasă. În momentul ăsta încă nu se poate cânta „over the Internet”, din cauza latenței. Nu poți să cânți cu altcineva, de altundeva, nu există tehnologia necesară. Există niște încercări, dar nu au ajuns la nivelul la care oricine poate să facă asta. Deci nu putem să cântăm, să repetăm sau să interacționăm cu alți muzicieni care nu se află în același spațiu.
Nici munca remote nu a fost posibilă, cum a fost posibil pentru mulți să colaboreze în continuare, de la distanță. Chiar artiști. Pentru multe arte a fost posibil ca artiștii să colaboreze remote. Pentru muzicieni, și în special pentru muzicienii de jazz, a fost aproape imposibil. Am discutat cu colegi cu care colaborez de mult timp. Ce ne-a lipsit? Ne-a lipsit exact această interacțiune pe scenă, această interacțiune personală, care este esențială.
Practic, trebuie să simți omul de lângă tine. Filtrul tehnologiei, cred eu, e prea restrictiv.
Exact. Așa și este. Pentru noi a fost aproape o a doua pandemie streamingul online. Toată lumea, concerte filmate… Eu, de exemplu, nu am făcut streaming de acasă. Calitate, nu mai vorbesc, lasă de dorit foarte mult. Nu poți să filmezi cu telefonul. Adică poți, dar rezultatul este cel care este. Acum avem milioane de artiști ș filmulețe pe platformele sociale, create în pandemie. Ele sunt, evident, o măsură a rezilienței, dar în final, rezultatul nu e interacțiunea pe care o au artiștii și pe care are publicul cu ei. Nimic nu e ca muzica live.
„Timișoara e un loc foarte ofertant”
Cum credeți că va fi mai departe? Ce „urme” va lăsa pandemia asta, în artă, zic...
Provocarea pe care a reprezentat-o pandemia va fi reflectată în următoarea perioadă în ceea ce vor face artiștii. Și societatea, în general, dar artiștii în particular, care tind să preia ce se întâmplă. Ea va reflectată pentru mulți ani de acum înainte. Încă suntem în mijlocul ei, de fapt, dar sper să fie ok.
Reveniți în fața publicului după 15 luni, la Timișoara. Cum e Timișoara?
Pentru mine, în ultimii ani, Timișoara e un loc foarte ofertant. Colaborez cu niște oameni foarte buni, cum sunt cei de la Jazz Updates, care sunt foarte dinamici. E în plină dezvoltare, capitala (culturală – n.r.) are multe de-a face cu asta, în ciuda provocărilor de acolo. E o destinație foarte bună pentru mine. Am înregistrat două albume acolo, neprogramatic, dat fiind condițiile bune, și sala bună, și proiectul foarte bun.
Deci sper să putem reveni la o oarecare normalitate și mă bucur enorm că primul concert live pentru mine e la Timișoara. Cumva lucrurile au ieșit în acest fel, încât să fi rămas blocat în România și să pot să realizez aceste concerte. Va fi și o discuție moderată de Andrei Țărnea și una dintre teme este chiar asta, cum mai poți să fii creativ azi, în condițiile pandemiei și ale restricțiilor, în condițiile în care e foarte greu să călătorești.
A fost foarte greu să-i aducem pe Ralph Alessi și Louis Sclavis. Companiile aeriene sunt impredictibile din nou, costurile sunt mai mari… Dar timingul e bun acum.
