S-au auzit, în buclă, miercuri după-amiază, în sala de consiliu a Primăriei Timișoara, „Valurile Dunării”. Pianistul Andrei Ivanovici a primit titlul de cetățean de onoare acordat post-mortem străbunicului său Jovan Ivanović, compozitorul unuia dintre cele mai cunoscute valsuri ale lumii.
Viceprimarul Dan Diaconu i-a înmânat, miercuri după-amiază, pianistului Andrei Ivanovici, titlul de cetățean de onoare acordat post-mortem străbunicului său Jovan Ivanovic. Acestuia i se datorează unul dintre celebrele valsuri ale lumii, „Valurile Dunării”, compus în 1880, pe când Ivanović se afla la conducerea Muzicii Regimentului 6 Linie din Galaţi. Avea 35 de ani și, înainte să ajungă pe malurile Dunării, fusese, pentru o scurtă perioadă, capel-maistru al fanfarei militare din Lugoj. Acolo a cunoscut-o pe Sara Fried, a cărei amintire l-a inspirat, în serile petrecute la Galați, să scrie valsul „Valurile Dunării”.
Regele valsului românesc
Cântecul a făcut înconjurul lumii și a fost desemnat imnul Expoziţiei Universale de la Paris din 1889, eveniment care a marcat și inaugurarea celebrului Turn Eiffel. Piesa „Valurile Dunării” a devenit imediat cunoscută în întreaga lume, revista berlineză Die Musik numindu-l, în 1903, pe Ivanović regele valsului românesc.
Jovan Ivanović, cunoscut ca şi Iosif, Ion sau Ivan Ivanovici, s-a născut la Timișoara în anul 1845, în vremea când orașul era parte a Imperiului Habsburgic. El este integrat generaţiei de compozitori de vals vienez, al cărei reprezentant de prim rang este Johann Strauss – fiul. Titlul de cetățean de onoare post-mortem al Timișoarei i-a fost acordat în această toamnă compozitorului care s-a stins din viață în 1902. El i-a fost înmânat miercuri lui Andrei Ivanovici, pianist de renume internaţional, strănepotul lui Jovan Ivanović.
„Este un moment foarte important pentru mine. Este un moment special, e ca și cum m-aș întoarce în timp, sunt foarte bucuros pentru asta. Voi cânta «Valurile Dunării» la finalul concertului de la Timișoara. Nu cânt foarte des această piesă, dar o știu de când eram copil. Pe atunci nu știam că este compusă de stră-străbunicul meu. O cântam la acordeon, cu fratele meu. Prima limbă în care am vorbit a fost limba română. Mă bucur să voresc limba română, deși nu este prea ușor pentru mine. Nu am vorbit deloc de mulți ani”, ne-a declarat Andrei Ivanovic, după ce a primit diploma și placheta, din mâna viceprimarului Dan Diaconu.


