Unde merg timișorenii la evenimente culturale, ce îi ține acasă și ce și-ar dori să aibă mai aproape de cartierul lor? Primăria Timișoara și Centrul de Proiecte încep consultările pentru Strategia Culturală Timișoara 2040, documentul care ar urma să stabilească direcțiile de dezvoltare culturală ale orașului pentru următorii 14 ani.
Procesul de elaborare a strategiei este coordonat de arhitecta Cosmina Goagea. Una dintre ideile de la care pornește este că dezvoltarea culturală a orașului trebuie privită și din perspectiva spațiilor în care se întâmplă cultura și a distribuției lor în cartiere. Strategia va fi realizată pe baza cercetării, dar și a contribuțiilor locuitorilor, operatorilor culturali, instituțiilor și experților.
„Strategia Timișoara 2040 pornește de la înțelegerea culturii ca practică spațială și urbană, generatoare de locuri, sens și viață socială. Lentila prin care o construim este cea a spațiilor în care cultura se creează și ajunge la publicurile ei, iar miza este distribuția ei pe întreg teritoriul Timișoarei”, spune Cosmina Goagea.
Prima etapă, intitulată „Hai să vorbim despre Timișoara”, presupune un chestionar adresat locuitorilor. Timișorenii sunt întrebați cum participă la viața culturală a orașului, unde merg, ce le lipsește și ce i-ar determina să participe mai des la evenimente. În paralel vor fi organizate ateliere cu operatorii culturali, care vor discuta despre spații, public, resurse și colaborări.
De la „oraș policentric” la întrebări mult mai simple
Unul dintre obiective este ca oferta culturală să ajungă mai mult în cartiere. „Ca serviciu public, ea presupune un oraș policentric, în care proximitatea definește accesul și apartenența, iar cartierele au propriile locuri și identități culturale”, explică arhitecta care coordonează procesul.
Dincolo de „practici spațiale”, „oraș policentric” și „proximitatea care definește apartenența”, întrebările pentru timișoreni sunt mult mai simple: unde merg la evenimente, ce le lipsește și ce i-ar face să participe mai des.
Strategia pornește și de la experiența programului Timișoara 2023, Capitală Europeană a Culturii, și va analiza atât infrastructura și activitatea culturală existente, cât și zonele și comunitățile în care oferta este mai redusă.
Directoarea Centrului de Proiecte, Ramona Laczko David, spune că procesul trebuie să pornească de la locuitori. „Vrem să punem oamenii din toate cartierele și de toate vârstele în centrul acestui proces și să construim împreună o viziune în care cultura nu este un privilegiu, ci o parte firească a vieții orașului. Timișoara 2040 nu este despre viitorul culturii, ci mai ales despre viitorul Timișoarei prin cultură”, spune Ramona Laczko David.
Multe evenimente, dar pentru cine?
Răspunsurile ar putea lămuri și o întrebare foarte importantă: ce își dorește, de fapt, publicul din Timișoara?
Orașul are un calendar cultural foarte încărcat, în care evenimentele se suprapun frecvent și ajung să concureze pentru același public. În același timp, accesul gratuit la numeroase evenimente finanțate din bani publici a devenit aproape o obișnuință, ceea ce poate face mai dificilă atragerea publicului către spectacole, concerte sau expoziții pentru care trebuie cumpărat bilet.
O altă discuție pe care o viitoare strategie culturală ar putea să o deschidă este cea despre diversitatea reală a ofertei. Prezența repetată, de la un eveniment la altul, a acelorași artiști, moderatori sau invitați cu priză la public nu înseamnă neapărat diversitate. Uneori este pur și simplu soluția comodă: în locul construirii unui eveniment care să-și atragă publicul prin conținut, se mizează pe popularitatea unor nume despre care se știe deja că aduc oameni. Pe termen lung, o asemenea formulă riscă să producă un calendar foarte bogat în evenimente, dar mult mai sărac în descoperiri și publicuri noi.
Există și proiecte cu bugete consistente care adună puțini spectatori, în timp ce evaluarea succesului programelor culturale rămâne adesea legată de numărul de activități organizate. Câte evenimente are orașul spune însă puțin despre cine participă la ele, cât de divers este publicul, dacă oamenii revin sau ce rămâne după încheierea proiectelor.
Tocmai aici consultarea pentru Timișoara 2040 ar putea aduce niște răspunsuri care lipsesc. Dincolo de succesul previzibil al marilor concerte gratuite cu artiști foarte cunoscuți, rămâne de aflat ce fel de viață culturală își doresc timișorenii în restul anului și pentru ce sunt dispuși să iasă din casă, să traverseze orașul sau să cumpere un bilet.
