Statuia controversată din Piața Libertății, pe înțelesul tuturor. Are toate avizele și va avea vernisaj
Cea mai controversată apariție a ultimei perioade în centrul Timișoarei va fi explicată celor care sunt curioși să asculte chiar de creatorul ei. Statuia colorată din Piața Libertății are… vernisaj miercuri seară.
Exact în 15 august, în Piața Libertății a „răsărit” o construcție humanoidă, colorată, care n-are niciun fel de explicație. N-are nume, n-are plăcuță care să lumineze trecătorii, nu are nimic. Oamenii trec pe lângă ea, se uită, unii se strâmbă, alții zâmbesc, cu toții merg mai departe. Dacă sunt și membri de partid, se declară și oripilați pe rețelele de socializare. Culme a e că oripilările nu vin dintr-o singură parte.
Dacă trecem de faza revoltei mai mult sau mai puțin motivată politic, statuia – sau cum vreți să-i spuneți – e pusă în Piața Libertății perfect legal. Are toate avizele și va sta acolo până la finele lunii octombrie. Ioan Nasta a primit acord și de la Direcția de Cultură, și de la Comisia de ordine publică a PMT.
Statuie sau panou publicitar, totuna
Dacă vă întrebați cum de s-a putut primi acceptul Direcției de Cultură, foarte strictă în ceea ce privește alt statui (sau monumente de for public), explicația e următoarea. În lipsa unui regulament care să stabilească, prin HCL, atât ce e voie și ce nu e voie să pui pe domeniul public, cât și responsabilitatea primăriei în ceea ce privește calitatea și relevanța, DJC avizează deopotrivă totemuri și panouri publicitare, ba chiar și tramvaie, că tot e în derulare un proiect al STPT.
Obiectul cu pricina e o construcție amplasată temporar, al cărei autor, Ioan Nasta, a depus o solicitare și a primit un accept.
Vorbim, de fapt, despre o instalație care se numește The Dimension of Loneliness / Dimensiunea singurătății.
Despre respingere și izolare
„Pornind de la o experiență personală, dar cu o rezonanță colectivă, subiectul ales de artist explorează sentimentul de respingere, de izolare, de inacceptare, generat de un ipotetic grup omogen. Similar situațiilor din trecut, în care atunci când un student intra cu întârziere într-un amfiteatru, atmosfera era percepută ca fiind rigidă sau ostilă, figurile umane, «asemenea unor configurații incerte» după cum se exprimă artistul, păreau încremenite, iar cel aflat în întârziere resimțea o senzație de presiune. (…) Artistul Ioan Nasta dorește să evidențieze că lucrarea The Dimension of Loneliness transmite prin intermediul culorii, pulsiunea trăirilor la acuratețea intensității din perioada adolescenței, devenind astfel o modalitate autentică și certă de autocunoaștere, concretizând etapa unei experiențe artistice bogate în informație, asumare și analiză conceptuală, printr-o determinată relaționare cu tendințele și versatilitatea artei contemporane” – sună descrierea lucrării.
Ea va fi vernisată miercuri, 23 august, de la ora 20, în prezența artistului și a curatoarei Cristina Daju. Mai trebuie precizat că, potrivit lui Ioan Nasta, „realizarea și expunerea proiectului nu au fost finanțate de nici o instituție publică sau privată”. Altfel spus, nu s-au folosit bani publici. Cât despre alt aspecte, există, și n-am inventat-o noi, o estetică a urâtului. Plus că, de fapt, frumusețea e în ochii privitorului. Dacă e.
About Post Author
