De la sunet la muzică și înapoi. SIMULTAN 2026 pune imperfecțiunea la lucru

Tehnologia promite imagini tot mai clare, sunete mai curate și procese tot mai precise. SIMULTAN propune anul acesta exact contrariul: imperfecțiunea, lucrurile neterminate și libertatea de a nu urma căile deja bătătorite. Ediția 21 a festivalului, „Against Resolution: Unfinished Thinking, Undisciplined Art”, are loc între 24 și 27 septembrie, cu un program colateral care continuă până în 4 octombrie.

Am vorbit cu Levente Kozma și Alin Rotariu, co-fondatorii SIMULTAN, despre ce se pierde atunci când totul devine perfect, despre cei 20 de ani de SIMULTAN și despre sunet, care devine unul dintre personajele principale ale ediției din acest an.

Tehnologia astăzi încearcă să facă totul foarte nice, foarte clean, foarte perfect. Ce pierdem când pierdem imperfecțiunea?

Levente Kozma: Pierdem și nu pierdem, câștigăm și nu câștigăm. Motto-ul festivalului de anul acesta este „Against Resolution: Unfinished Thinking, Undisciplined Art”. De aici pornește întrebarea dacă pierdem sau nu pierdem. Prin motto-ul ăsta chestionăm aceste lucruri. Nu avem neapărat un răspuns.

Alin Rotariu: Eu aș zice că pierdem, pentru că tehnologia, în momentul în care promite și rezolvă de multe ori cu destul de multă exactitate, pierde exact procesul ăsta spontan, alterațiile, erorile care sunt clar umane. Procesând atât de mult și standardizând atât de mult procesul, pierzi exact chestia asta punk a procesului de lucru. În momentul în care te bazezi atât de mult pe procese și pe metode, dispar particularitățile.

SIMULTAN a împlinit 20 de ani. De ce ați ales tocmai acum o temă care pune sub semnul întrebării inclusiv direcția în care mergeți?

Levante Kozma: Pentru noi, cel puțin, e important să arătăm și procesul ăsta. De fapt, Simultan 2026-2027 nu e doar festivalul care se va întâmpla în perioada 24-27 septembrie, cu un program colateral extins până în 4 octombrie, ci e a fost un proces pe tot anul.

Am avut rezidențe artistice cu parteneri locali și din Europa. Artiștii au venit în cercetare, dar și într-o rezidență de creație, care e un proces de durată. Rezultatele finale vor fi expuse abia la anul. Deci am acordat timp de a acomoda cu anumite subiecte oarecum legate de Timișoara sau de atmosfera de aici. Nu neapărat vor fi construite lucrările în jurul anumitor subiecte, dar cumva extrase anumite idei din, să zicem, din sfera locală.

Alin Rotariu: Anul ăsta este o ediție de tranzit, după un ciclu de 20 de ani. La început am zis că suntem OK chiar să fie o ediție care să nu aibă neapărat o temă. Și Kozma a venit cu această temă, care mi s-a părut sublimă și care, de fapt, chestionează și sensul existenței unui tip de festival cum este SIMULTAN.

De-a lungul timpului, noi n-am căzut pradă tentației de a merge spre un festival în care, când te gândești la artă și tehnologie, te gândești la instalații interactive care înseamnă show, spectacol, divertisment. Noi ne-am ferit tot timpul de povestea asta. E ridicol să faci un festival de trei-patru zile, cu niște costuri atât de mari, pentru niște instalații care nu pun probleme culturale, ci oferă divertisment.

Dar alternativa care este? Să nu mergi pe căi bătătorite pentru că e plictisitor sau pentru că e inutil?

Alin Rotariu: Cred că e inutil pentru cunoaștere în general și pentru mediul cultural în mod specific. Fiecare festival sau gest cultural trebuie să-și găsească o voce proprie și trebuie să fie în acord cu locul în care se întâmplă. Nu are sens să imporți modele care funcționează foarte bine în Berlin sau Paris și să vii aici doar pentru showcase.

Miza nu e să creezi o sumă de evenimente, ci să crești niște comunități, să creezi o identitate locală pe care n-o poți construi decât gândind specific, pe nevoile locale și cu oamenii locului.

Levente Kozma: Pe de altă parte, construiești raportându-te și la ce se întâmplă în țările europene.

Alin Rotariu: Evident că te uiți la ce se întâmplă dincolo. Dar ideea e că nu imporți fără să filtrezi, fără să te adaptezi la locul în care ești.

Cum s-a schimbat relația dintre artist și tehnologie în cei 20 de ani de când există SIMULTAN?

Levente Kozma: E un proces continuu. Schimbările se produc și în sfera artistică, precum și în sfera largă a cum percepem tehnologia în sfera artistică. Sunt artiști care lucrează cu tehnologii noi și urmăresc, să zicem, ce anume apare și încearcă practic să folosească ca mijloc să integreze în discursul lor, ca mijloc de exprimare, tehnologiile noi.

Dar sunt și artiști care tocmai nu urmăresc tehnologia asta a rezoluției, a pixelilor multiplicați. Ediția aceasta se concentrează mai mult pe sonoritate, pe sunet. Sunetul este ceva ce percepem ca nepalpabil, ceva trecător, dar, pe de altă parte, este foarte fizic. Simțim sunetul fizic.

Alin Rotariu: Spre deosebire de vizual, sunetul lucrează mult mai subtil.

Levente Kozma: Ne face să imaginăm, să creăm propriile imagini.

Alin Rotariu: E mai puțin ilustrativ și lucrează mai mult cu subconștientul. E o unealtă care poate să fie deopotrivă subversivă și educativă. Are mai multe valențe.

Dacă vine cineva la Timișoara, vede afișul și nu știe nimic despre SIMULTAN, de ce să intre?

Alin Rotariu: Ar trebui să vină din curiozitate. Acest „against” cred că e destul de provocator. Bifează și nevoia asta de a fi împotrivă, de a te opune curentului și de a-ți căuta vocea proprie. Un eveniment care îți oferă un cadru stimulant pentru a te raporta altfel la ceea ce vezi în jurul tău ar trebui să fie suficient.

Levente Kozma: Și ceea ce avem în program nu găsești peste tot. Sunt artiști care lucrează cu mediul sonor, de la performance la artă sonoră. E o paletă largă, de la ceea ce înțelegem prin sunet până la muzică.

Deci putem spune că e o călătorie de la sunet la muzică?

Alin Rotariu: O călătorie de la sursa sunetului la muzică și invers.

Și cea mai neobișnuită chestie din festival anul ăsta?

Alin Rotariu: Cred că totul e neobișnuit. Sunt lucruri pe care n-o să le vezi nicăieri altundeva și, în general, nu le vezi pe toate la un loc. Asta este experimentul sonor: experiențele astea sunt unice.

Levente Kozma: Vom avea un performance care elimină boxa ca sursă de redare a sunetului, sub forma unei instalații construite din obiecte uzuale. Obiecte care, cu ajutorul electricității, vor genera sunet într-un performance. Și, pe de altă parte, vom avea un performance construit digital, cu instrumente digitale, însoțit de proiecție laser.

Alin Rotariu: Sunetul manipulează imaginea.

Deci trebuie doar să fii suficient de deschis încât să vezi ce se întâmplă.

Alin Rotariu: Da. Curiozitatea e cea mai importantă, nu ce anume cunoști. Dacă anumitor sunete le asociezi o imagine, un artist poate să schimbe aceste sunete și să ilustreze complet altceva, să te ducă cu mintea în complet alte direcții.