Mai bine de un secol a stat gol, dar acum unul dintre soclurile Podului Mihai Viteazu, pregătit încă din 1913 pentru o statuie, are un locatar. Sfântul Gerhard, într-o interpretare contemporană realizată de artistul Aurelian Scorobete, veghează pentru o vreme apele.
Silueta luminoasă a fost instalată chiar înainte de Regata Bega, eveniment în timpul căruia oaspeți din Serbia vor ajunge la Timișoara pe apă. Intervenția face parte din proiectul „Regata Bega – Timișoara, port cultural”, realizat de Ecluze pe Bega, iar lucrarea va rămâne pe pod timp de câteva luni.
Povestea soclurilor goale începe odată cu cea a podului. În februarie 1913, când Podul Episcopilor, actualul Pod Mihai Viteazu, era încă în construcție, exista deja planul ca acesta să fie decorat cu patru monumente din marmură dedicate unor episcopi legați de istoria vechii Dieceze de Cenad și de Timișoara.
Printre ei se afla Sfântul Gerhard, primul episcop de Cenad. Celelalte nume aflate inițial în discuție erau József Lonovics, Sándor Bonnaz și Sándor Dessewffy. Planurile erau destul de avansate încât presa vremii să scrie inclusiv despre bani. Fiecare monument era estimat la 12.000 de coroane, iar pentru statuia Sfântului Gerhard urma să plătească Episcopia Cenadului.
Patru statui care n-au mai ajuns la Timișoara
Proiectul s-a modificat chiar în cursul anului 1913. În august, trei dintre personaje erau deja stabilite, dar pentru al patrulea soclu se discuta încă între László Kőszeghy și Sándor Bonnaz. Podul a fost deschis în 24 noiembrie 1913. Statuile n-au mai fost făcute însă niciodată.
Izbucnirea Primului Război Mondial a amânat proiectul, iar după război, după schimbarea contextului politic și intrarea Timișoarei în componența României Mari, ideea amplasării monumentelor dedicate episcopilor romano-catolici ai Diecezei de Cenad nu a mai fost reluată.
Soclurile au rămas goale, iar povestea statuilor a fost, încet-încet, uitată. Ea există însă în documentele vremii și a fost readusă în actualitate de cei de la Ecluze pe Bega, în timpul unei cercetări care a urmărit istoria podului și proiectele gândite pentru el.
Așa se face că, 113 ani mai târziu, pe unul dintre socluri a apărut, efemer, tocmai figura pentru care fusese pregătit încă de la început. Nu statuia imaginată în 1913, ci un Sfânt Gerhard al anului 2026, desenat în lumină de Aurelian Scorobete. A apărut la timp pentru cei care vin spre Timișoara pe Bega. Iar dacă treceți zilele acestea pe pod, ridicați privirea. Și încercați apoi să vi-l imaginați cu toate cele patru socluri ocupate.
