Poli Timișoara, echipa anti-sistem. Bucuria supremă a timișorenilor: victoriile contra formațiilor miliției, armatei și securității
Fotbalul a fost antidot împotriva sistemului comunist. Românii vorbeau pe stadioane despre ce nu aveau curajul să vorbească în apartamentele lor și la locurile de muncă: pâinea pe cartelă, lipsa alimentelor, întreruperea curentului electric, lipsa apei calde etc.
Pentru timișoreni și bănățeni, Poli Timișoara a fost mai mult decât o echipă de fotbal. Pe stadionul echipei care a eliminat din Cupa Cupelor pe Celtic Glasgow se întâlneau, meci de meci, zeci de mii de spectatori, indiferent de eșalonul în care erau alb-violeții. De altfel, cei mai mulți spectatori au luat loc în tribunele 1 Mai cu ocazia jocului din liga secundă dintre Poli și Universitatea Cluj, peste 50.000 de suporteri, majoritatea poliști, înghesuindu-se pe arena timișoreană în 1984.
Dinamo, 1987
Politehnica Timișoara a fost echipa care a luptat împotriva sistemului. Victoriile în fața echipelor departamentale ale miliției, armatei și securității (Dinamo, Steaua, Victoria) au rămas în memoria colectivă drept victorii împotriva sistemului discreționar comunist condus de odiosul Nicolae Ceaușescu.
Cel mai bun exemplu este victoria cu 2 la 1 a Politehnicii, pe teren propriu, în fața lui Dinamo București, echipa miliției, în 1987. Asta, în ciuda directivelor de partid, care spuneau clar că bucureștenii antrenați de Mircea Lucescu trebuie să câștige la Timișoara împotriva „studenților” antrenați atunci de Jackie Ionescu. La meciului, Lucescu, vizibil afectat că nici măcar partidul unic nu a putut să aducă victoria echipei sale, a promis că Poli va retrograda, la finalul sezonului. Și a retrogradat! Cu toate acestea, victoria de atunci adusă de golurile lui Mihai Ilcu și Constantin „Piticu” Varga a însemnat cât câștigărea unui titlu, în ciuda retrogradării de la finalul sezonului a alb-violeților.
Ultimul meci acasă din 1989
Poli este una dintre echipele care a simțit pe propria piele dezavantajul în confruntările cu echipele odiosului sistem: Steaua, Dinamo, Victoria și „sateliții” lor, Flacăra Moreni sau FC Olt. Ultimul joc disputat de alb-violeți pe teren propriu înainte de Revoluția din 1989 a avut loc în 6 decembrie. Poli a întâlnit Universitatea Craiova. Almășan – Varga, Crăciun, Ionuț, Stoicov – China, Vlaicu (Bărbosu), Timofte (Mănăilă), Cașuba – Oloșutean, Trăistaru au fost ultimii fotbaliști care aveau să joace o partidă la Timișoara în vremea comuniștilor. Titi Varga, una dintre legendele alb-violete, a marcat în poarta Universității Craiova din lovitură de pedeapsă. Poli Timișoara a încheiat anul 1989 cu un joc în deplasare, pe terenul Sportului Studențesc, în 10 decembrie, cu o remiză, 2-2.
Doi ani de vis
În calitate de nou promovată, Politehnica Timișoara a încheiat turul sezonului 1989/1990 pe locul 10, cu 14 puncte, antrenor fiind Costică Rădulescu, probabil cel mai valoros antrenor din zbuciumata istorie a alb-violeților. Primul joc al alb-violeților în democrație a avut loc la Oradea, unde oaspeții s-au impus impus cu 2-1, golurile timișorenilor fiind marcate de Nae Trăistaru și Sorin Vlaicu. A urmat o victorie cu 4 – 1 în primul joc pe teren propriu după Decembrie 1989, în fața Universității Cluj. Următorii doi ani au fost excepționali pentru Poli Timișoara, care s-a confurntat cu Atletico Madrid, Sporting Lisabona sau Real Madrid în jocuri de povestit nepoților, în cadrul Cupei UEFA.
Ce s-a întâmplat apoi
Din păcate, la fel cum s-a întâmplat în cazul majorității echipelor de tradiție din România, Poli Timișoara a fost chinuită de tot felul de modificări juridice, care au dus la confuzii și scindare în rândul suporterilor. În prezent, la 30 de ani distanță, fotbalul timișorean se identifică cu Politehnica Timișoara, echipa Universității Politehnica, susținută de majoritatea celor ce formează fabuloasa galerie a alb-violeților, și cu Ripensia Timișoara, care se dorește a fi continuatoarea legendarei echipe care a câștigat patru titluri în perioada interbelică. (sursa foto: www.druckeria.ro)
About Post Author
