Una dintre cele mai dificile porțiuni ale ascensiunii o reprezintă un horn de trecere spre tabăra 1, mai sus de 5.000 de metri. Alpiniștii montează coardă, pentru a fi în siguranță atât la urcare, cât și la coborâre. În 2019, Horia a echipat acest traseu. În cei doi ani scurși de atunci au dispărut însă porțiuni importante din coardă.
„Am reușit să echipăm tot peretele până în Tabăra 1. A fost greu de cățărat pentru că s-a modificat și traseul. Anul acesta e mai puțină zăpadă, așa că avem mai mult de cățărat pe stâncă. Din mia de metri până acolo, am pus un kilometru și ceva de coardă. Corzile fixate de noi în 2019 au dispărut pe 90 % din traseu. A trebuit să refacem totul. Au fost zile când am avansat doar 40 de metri. La o porțiune de 5 metri am stat 1 oră și jumătate. Am avut de trecut și o surplombă imensă, cel mai greu punct. Până la urmă ne-au ajutat și cei 150 de metri pe care i-am găsit din coarda veche”, explică Horia.
Din tabăra de bază și până în prima tabără superioară, cei trei de străbătut o zonă foarte abruptă a muntelui, de aproximativ 600 de metri.
Încearcă a treia oară
Reușita proiectului „Dhaulagiri 2021” ar reprezenta o performanță deosebită, prin deschiderea unei noi rute, în premieră mondială. Horia Colibășanu, Marius Gane și Peter Hamor sunt la a treia tentativă de a urca pe creasta nord-vestică a muntelui. Horia Colibășanu a urcat prima oară pe Dhaulagiri în 2007, pe ruta clasică, fără oxigen suplimentar.
Față de expediția de acum doi ani, alpiniștii au 20 de zile de avans. Asta, spune Colibășanu, și pentru că știu deja traseul. „Mâine mergem în Tabăra 1, să dormim acolo o noapte. Apoi începem să echipăm ruta mai sus”, conchide timișoreanul.
Este cea de-a 22-a expediție internațională a lui Colibășanu şi cea de-a 17-a în Himalaya. Expediţia este un proiect al Clubului Sportiv Alternative Timișoara.
