Activistul Corneliu Vaida a cerut, în plenul CL Timișoara, retragerea titlurilor de cetățeni de onoare pentru cei dovediți ca informatori ai Securității. Unul dintre ei este profesorul Gheorghe Tohăneanu, al cărui bust de pe Aleea Personalităților ar trebui înlocuit cu al revoluționarului Lorin Fortuna.
Solicitarea a fost făcută în contextul în care sunt mai puțin de două luni până în decembrie, când vor avea loc manifestările organizate la 36 de ani de la Revoluție. Potrivit lui Corneliu Vaida, ar trebui ca titlul de cetățean de onoare să le fie retras „celor care au primit din partea CNSS sau a unor instanțe rezoluție de informatori ai Securității”.
La rândul lui cetățean de onoare, Vaida le-a atras atenția consilierilor locali că „există trei persoane în această situație”. Rugat de președintele de ședință, Roxana Iliescu (PSD), să-i nominalizeze pe cei trei, Corneliu Vaida a spus că „unul o să vi-l citesc mai târziu și despre ceilalți doi vreau să mă documenteze înainte, ca să nu vorbesc nedocumentat. Unul este, de exemplu, Buju (Alexandru) Ternovits, ex-actor la Teatrul German”.
„Celălalt are și bust pe Aleea Personalităților din Timișoara. Solicităm, în numele Asociației Altar, al altor asociații din Timișoara, înlocuirea bustului lui Gheorghe Tohăneanu, informator dovedit al Securității de pe Aleea Personalităților din Parcul Scudier, cu bustul lui Lorin Fortuna, primul președinte al PDR și liderul revoluționar care, în 20 decembrie, a ocupat Opera și a declarat Timișoara primul oraș liber de comunism.
Mi se pare o impietate ca un informator al Securității să aibă bust, iar Lorin Fortuna să nu aibă. În ciuda faptului că ultimii ani ai vieții sale au fost cuprins de boală, asta nu îi diminuează cu absolut nimic meritele care le-a avut în decembrie 1989”, a completat Vaida.
„Un caz demoralizant”
Gheorghe Tohăneanu (1925 – 2008) a fost profesor la Universitatea Timișoara. A primit titlul de cetățean de onoare în 2002, iar bustul său a fost dezvelit pe Aleea Personalităților în 2014, chiar de Ziua Timișoarei. Tohăneanu a semnat angajamentul la Securitate în 9 octombrie 1948, declarând că „de azi înainte mă angajez să dau concursul cu toată sinceritatea siguranței aducând informațiuni în orice direcție” (Continentul gri, Daniel Vighi / Viorel Marineasa).
„Ample, detaliate, atotcuprinzătoare, turnătoriile lui Tohăneanu se constituie în veritabile studii. Victimele erau încercuite din toate părțile, astfel că atunci când «sursa Toma» își înmâna delațiunea ofițerului de securitate, acesta nu avea decât să înșface biata gânganie (…) Căderea lui Gheorghe Tohăneanu e un exemplu al exploatării de către Securitate a slăbiciunilor omenești ale unui intelectual vulnerabil, robit alcoolului și altor pasiuni lumești.
Dar e și un caz demoralizant care arată cum a fost creată și consolidată o falsă reputație de savant în lumea cu susul în jos a comunismului românesc. În realitate, e vorba de un abject colaboraționism, niciodată denunțat, cu forțele distructive ale întunericului. Cam așa trebuie privită statuia ce i-a fost plasată la insistența unor admiratori tardivi și fără discernământ – și rămasă neclintită la locul ei – în spațiul universității pe care a murdărit-o decenii în șir”, scria, în România Literară, profesorul Mircea Mihăieș.
Lorin Fortuna, revoluționar și ezoterist
Lorin Fortuna a murit în noiembrie 2016, la câteva zile după ce fusese supus unei intervenţii chirurgicale. Avea 68 de ani.
Fortuna a fost președintele Frontului Democratic Român și șef al Consiliului Județean Timiș al Frontului Salvării Naționale, în perioada 23 decembrie 1989 – 12 ianuarie 1990. Era președintele Asociației de revoluționari „Victoria” și, din decembrie 2014, era cetățean de onoare al Timișoarei.
În ultimii ani, numele lui a fost asociat cu Mișcarea Misiunea Astrală „România” și Mișcarea Sarmizegetusa. El a fost cel care a adus în prim-plan așa-numite civilizații virtuale: șerpiliană, peștiliană sau goriliană. În 2016, Lorin Fortuna a vrut să candideze ca independent la Primăria Timișoara, dar nu a reușit să strângă semnăturile. El se declara „dezamăgit și scârbit de calitatea execrabilă a politicienilor-partidici care, ca urmare a alegerii lor, în mod electoral, în importante funcții de reprezentare și, mai ales, de conducere (la nivel statal, respectiv: districtual-județean, respectiv: localitațional), au optat pentru a exercita, în mod determinant, respectivele funcții”.
