Înălţarea Sfintei Cruci, celebrată în 14 septembrie, este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt. Ea marchează descoperirea de către împărăteasa Elena, pe Muntele Golgota, a crucii pe care a fost răstignit Iisus.
Creștinii sărbătoresc, în 14 septembrie, găsirea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului. Se întâmpla în anul 335. Trei secole mai târziu, în 629, în aceeași zi, Sfânta Cruce, luată de la perșii păgâni de către împăratul Heraclie, a fost depusă în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Sfânta Cruce a fost găsită din porunca Sfintei împărătese Elena. Pe Golgota erau însă trei cruci. Pentru a afla pe care dintre ele a fost răstignit Mântuitorul, patriarhul Macarie a cerut să fie atinsă, pe rând, cu aceste cruci, o femeie moartă. Aceasta a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce. Când împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului în Persia. Sfânta Cruce a rămas aici timp de 14 ani, până când Hosroe a fost învins de Heraclie.
Înălțarea Sfintei Cruci este marcată cu post, pentru că aduce aminte de patimile și moartea Mantuitorului. Se posteşte pentru sănătatea familiei, pentru spor şi pentru bunăstare. Credincioşii sfinţesc la biserică ulcele noi cu miere şi lapte. De toarta căniţelor se leagă fire de aţă roşie, iar fiecare cană este acoperită cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomană.
De Ziua Crucii, în zonele viticole începe culesul viilor. Doar strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeşi, fiind păstraţi ca ofrandă pentru păsările cerului. În această zi se bat nucii. Tot acum, se adună din păduri ramurile de alun, despre care tradiţia spune că au puteri miraculoase. În această zi nu se mănâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea.
