Despre diplome, funcții publice și răspunsuri la alte întrebări

Publicat:

După o postare sponsorizată pe Facebook în care susține că i-am pus la îndoială valoarea artistică, Hunor Horváth, managerul interimar al Teatrului Maghiar din Timișoara, a oferit la Radio Timișoara explicații despre diplomele și studiile sale. Unele dintre acestea ridică noi întrebări. Numai că nimeni nu i-a contestat calitățile de artist.

Nu am intenționat să răspund postării sponsorizate în care Hunor Horváth, managerul interimar al Teatrului Maghiar de Stat din Timișoara, îmi reproșează că i-am redus întreaga existență la o suspiciune legată de o diplomă. Chiar dacă am fost întrebată de ce tac. Nu am considerat necesar să transform un articol care vizează strict condițiile ocupării unei funcții publice într-un schimb de replici pe Facebook.

- Publicitate -

Am dat însă, din întâmplare, peste interviul pe care l-a acordat emisiunii în limba maghiară de la Radio Timișoara și cred că explicațiile sale despre studii, echivalări, licență și doctorat merită câteva observații. Să stabilim, pentru început, un lucru simplu. Nu am contestat niciodată aptitudinile lui Hunor Horváth ca regizor sau ca artist. Nu am evaluat spectacolele sale, nu am pus sub semnul întrebării valoarea profesorilor de la care a învățat și nici nu am sugerat că anii petrecuți la o școală de teatru din Germania ar fi fost inutili.

Cu toate acestea, o bună parte din apărarea sa este construită în jurul unor acuzații pe care nu le-am formulat. În locul unei discuții despre documentele necesare ocupării unei funcții publice, ni se propune una despre valoarea sa artistică și nedreptatea făcută unei întregi biografii.

Eu am scris despre un om care conduce, din mai 2025, o instituție publică de cultură, este remunerat pentru funcția de manager și ocupă această poziție în baza unor acte administrative. Despre condițiile legale ale numirii sale și despre documentele care au stat la baza ei.

De altfel, chiar Hunor Horváth scrie în postarea sa că premiile și biografia nu țin locul actelor necesare pentru o funcție publică.

O diplomă recunoscută. Dar în ce sens?

În articolul meu scriam că Athanor Akademie für Darstellende Kunst, școala absolvită de Hunor Horváth în Germania, este o academie profesională recunoscută de stat în Bavaria. Am prezentat și răspunsul Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (CNRED), potrivit căruia instituția nu figurează pe listele instituțiilor de învățământ superior acreditate din Germania. Prin urmare, diplomele sale nu pot fi recunoscute în România ca studii universitare de licență sau master.

În interviul acordat ulterior, Hunor Horváth confirmă că diploma Athanor nu este recunoscută în România ca diplomă universitară. „Nu este recunoscută, pentru că aceasta este o formare profesională. O universitate de specialitate, care este jumătate universitate, jumătate specializare”, spune el.

Explică însă că formarea absolvită corespunde nivelului 6 din Cadrul european al calificărilor. CNRED precizează clar că această recunoaștere privește strict accesul pe piața muncii din România. Corespondența cu un nivel de calificare nu este însă același lucru cu recunoașterea unei diplome universitare.

În postarea sa, managerul susține că masterul absolvit la Berna este recunoscut de CNRED printr-un atestat din ianuarie 2019. Nu am afirmat că masterul său nu este recunoscut. Am scris că nu știam dacă există o asemenea recunoaștere și, mai ales, dacă documentul fusese folosit de Primărie la numirea sa. Nici municipalitatea, nici teatrul nu au făcut referire la acest document în răspunsurile lor.

Licența și doctoratul

Hunor Horváth este, din această toamnă, student în anul I la Actorie, în limba germană. În interviul de la Radio Timișoara spune că UVT ar putea să-i echivaleze studiile anterioare, astfel încât să poată susține examenul de licență după un an de studii. „Printr-o hotărâre internă, pe baza acestei diplome, pot să echivaleze ceea ce am studiat acolo și atunci, probabil, aici voi primi examenul de licență. Desigur, trebuie să dau din nou ultimul examen. Acesta este planul. Nu există altă soluție. (Examenul va fi – n.r.) La sfârșitul anului, dacă îmi pot echivala diploma. Acest lucru îmi trebuie pentru că, de fapt, m-am înscris la doctorat. Am fost rugat să fac doctoratul pornind de la moștenirea profesorului David Essrig, pentru ca și eu să pot preda. De aici a pornit totul”, sună declarația.

Am întrebat Universitatea de Vest în ce condiții ar fi posibil acest lucru. „În acest caz, nu se pune problema unei situații de echivalare, nu este deschis un astfel de proces la UVT”, ne-au transmis reprezentanții universității.

Înscrierea la doctorat nu este imposibilă. Constat doar că explicațiile nu sunt consecvente. Dacă are deja un master recunoscut în România, așa cum afirmă, rămâne neclar de ce obținerea unei noi licențe ar fi necesară pentru acest demers.

Funcția de manager și salariul aferent

Hunor Horváth conduce Teatrul Maghiar ca manager interimar de aproximativ un an și jumătate. OUG 189/2008 stabilește condiții de studii superioare pentru ocuparea funcției de manager al unei instituții publice de cultură, iar pentru interimat prevede desemnarea unei persoane competente. Tot legea stabilește că managerul interimar este salarizat la nivelul managerului.

Prin urmare, Hunor Horváth ocupă o funcție de conducere remunerată la nivelul uneia pentru care legea prevede studii superioare. Este un aspect distinct de competența sa artistică și unul care justifică întrebări despre documentele de studii și temeiul încadrării salariale.

Am cerut Primăriei Timișoara și Teatrului Maghiar să precizeze ce documente au stat la baza numirii sale în funcție. Ambele instituții au invocat competența și experiența profesională. Niciuna nu a indicat concret un act de studii.

Nu este o dispută despre o viață

În postarea sa, Hunor Horváth vorbește despre eforturile familiei, despre profesorii care l-au format și despre ceea ce consideră a fi o nedreptate făcută biografiei sale.

Nu am niciun motiv să contest aceste lucruri. Nici nu le-am adus vreodată în discuție. Nu i-am judecat familia, profesorii sau alegerile personale și nu înțeleg de ce ar trebui să devină subiecte de discuție. Un articol despre actele unei numiri nu este un verdict asupra unei vieți. Pot accepta că unele formulări ironice din articolele mele nu i-au plăcut. Există însă o diferență între a contesta tonul unui articol și a demonstra că informațiile sale sunt greșite.

Nu am urmărit să stabilesc dacă Hunor Horváth este un regizor bun sau rău. Am vrut să înțeleg în ce condiții conduce un teatru public, mai ales că deciziile administrative pe care le ia pot fi discutate. De exemplu, închirierea unei hale pentru un an, la un cost de 3.000 de euro pe lună, în condițiile în care spațiul a fost folosit foarte puțin, ridică întrebări legitime despre oportunitatea cheltuielilor, cu atât mai mult când conducerea teatrului invocă dificultăți financiare.

După o postare care răspunde pe larg unor acuzații pe care nu le-am formulat și un interviu cu explicații despre diplome, licență și doctorat, întrebarea inițială rămâne fără răspuns: ce documente au stat la baza numirii lui Hunor Horváth și în ce temei a fost stabilită încadrarea sa salarială?

Faptul că întrebările există nu le transformă în atacuri personale, iar faptul că cineva le consideră incomode nu le face să dispară. O biografie artistică nu este un răspuns la o întrebare administrativă, indiferent cât de impresionantă ar fi. Nu este vorba despre valoarea unui artist, ci despre o instituție publică, despre felul în care este condusă și despre responsabilitatea celor care iau decizii în numele ei. Artiștii, managerii și jurnaliștii vin și pleacă. Instituțiile rămân.

- Publicitate -

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Articole similare

Articole recente

- Publicitate -spot_img