Floriile, sărbătoarea care deschide Săptâmâna Mare

Floriile deschid ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie la 40 de zile de la sărbătoarea Paştelui, după înălţarea lui Iisus. Sărbătoarea este închinată momentului intrării triumfătoare a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim. Este sărbătoarea care anunţă Paştele.

După slujba de dimineață, ramurile sfinţite de salcie sunt aduse acasă şi păstrate la icoane sau într-un loc curat, fiind folosite în decursul anului în gospodărie. Oamenii puneau ramuri de salcie şi pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credinţa că abia acum pomii prind putere şi, de aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teamă ca aceştia să nu rămână fără rod.

Pentru a marca importanţa acestei sărbători, biserica a dat de Florii dezlegare la peşte, îndulcind, astfel, asprimea postului. În popor se spune că aşa cum va fi vremea de Florii va fi şi vremea de Paşte.

Tradiții din popor

Pe lângă sărbătoarea creştină, există nenumărate obiceiuri, cele mai multe de sorginte păgână. De Florii se face „de ursită”. Fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor mărita sau nu în acel an. Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania pun o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit.

După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste şi sănătate. La miezul nopţii se fierbe busuioc în apă, iar dimineaţa fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor. Ce rămâne se toarnă la rădăcina unui păr, în speranţa că băieţii se vor uita după ele, ca după un copac înflorit.

În popor se spune că acela care îndrăzneşte să se spele pe cap în ziua de Florii fără apă descântată şi sfinţită riscă să albească. Aproximativ 1,5 milioane de români îşi serbează onomastica de Florii. Cele mai frecvente nume sunt, la bărbați, Florin, Viorel, Florian, Florea, Florentin sau Florinel, iar la femei, Viorica, Florentina, Florica, Floarea și Florina.