Stresul este una dintre cele mai des întâlnite dificultăți psihologice cu care ne confruntăm la ora actuală. Dar ce este, de fapt, stresul?
Stresul apare atunci când sistemul nervos percepe ceva ca fiind dificil, solicitant sau reprezentând o amenințare. De regulă, considerăm că stresul este ceva negativ, deoarece este ceva ce ne presează, ceva ce ne ține în tensiune psihică.
De ce suntem tot mai stresați? Principalele motive sunt legate de faptul că ritmul vieții crește constant și trebuie să facem față tot mai multor responsabilități într-un timp tot mai scurt. În plus, concurența pentru anumite resurse a crescut, de asemenea, ducând la nevoia de performanță ridicată pentru a avea acces la acestea. Nu în ultimul rând, odată cu dezvoltarea tehnologică, ritmul în care comunicăm, în care informațiile circulă, a crescut semnificativ.
Ce este, de fapt, stresul și de ce îl percepem diferit
Există o serie de teorii ale stresului, unul dintre punctele comune fiind acela că stresul nu reprezintă evenimentul în sine, ci modul în care noi îl percepem. Asta înseamnă că un anumit eveniment pentru unii poate reprezenta o sursă de stres, iar pentru alții, nu. Această percepție depinde de resursele noastre interne și de modul în care evaluăm acel eveniment.
Spre exemplu, o prezentare susținută în fața unui public, pentru unii poate însemna o oportunitate de a-și demonstra cunoștințele. Pentru alții, doar gândul de a vorbi în fața unui grup de oameni produce o stare intensă de tensiune fizică și psihică, stare căreia este greu să îi facă față, indiferent de public sau de cunoștințele pe care le au.
Nu întotdeauna stresul perceput este și cel real. Asta înseamnă că sunt momente, situații pe care le considerăm dificile, dar, dacă reușim să ne concentrăm spre a le rezolva, deseori realizăm că nu au fost atât de complicate precum am crezut inițial. Așadar, uneori, capacitatea noastră de a face față unor situații este mai mare decât am evaluat inițial.
Distres și eustres: când stresul devine periculos și când poate fi util
Pe de altă parte, stresul nu reprezintă întotdeauna ceva negativ. Încă din anii 1930, Hans Selye a studiat conceptul de stres și a formulat, ulterior, o teorie – Sindromul general de adaptare – potrivit căreia există și stres pozitiv.
Astfel, distresul este stresul negativ, în care capacitățile unei persoane de a face față unei situații sunt depășite. Poate fi vorba de o presiune mare într-o situație punctuală sau poate fi vorba despre o presiune de o intensitate mai redusă, dar pe care o resimțim pe termen lung. De regulă, această presiune resimțită duce la stări prelungite de oboseală, iritabilitate, încordare, scăderea performanței, lipsă de energie și demotivație.
De asemenea, stresul resimțit pe termen lung menține sistemul nervos într-o stare de alertă permanentă, ceea ce poate avea efecte negative asupra sănătății fizice și psihice.
Pe de altă parte, avem și ceea ce Selye a denumit eustres, adică o formă benefică de presiune, care apare în situații pe care le percepem ca provocări pozitive. Urmările sunt creșterea energiei, a motivației și a implicării. De regulă, eustresul apare în situații de scurtă durată, în care considerăm că ne putem descurca.
Important de știut este și că, dacă simțim că mediul în care muncim este unul stresant, presiunea nu se încheie odată ce terminăm programul și ieșim pe ușa biroului. Sistemul nostru nervos rămâne în stare de alertă, iar urmările negative de care vorbeam mai sus se răsfrâng și în alte arii ale vieții noastre, inclusiv în viața familială, chiar dacă aici nu există o sursă de stres. De aceea, deseori astfel de persoane sunt și în afara serviciului obosite, iritate, lipsite de energie și de inițiativă.
Un prim pas ar fi să evaluăm situația, adică să analizăm dacă aceasta reprezintă cu adevărat o sursă de distres sau dacă avem capacitatea de a-i face față fără să o resimțim ca fiind presantă. Iar dacă un anumit context, fie că este legat de mediul familial, social sau profesional, pune o presiune mare pe noi, ideal ar fi să reglăm situația astfel încât să nu o mai resimțim astfel.
Căci, după cum spune Selye, adoptarea atitudinii corecte poate transforma un stres negativ într-unul pozitiv, și, în aceeași idee, nu stresul este cel care ne doboară, ci reacția noastră la el.
***
Amelia Boncea este psiholog clinician și psihoterapeut în formare sistemică.
