Aquatim este partener într-un proiect european care își propune să facă muzeele apei mai prietenoase și mai accesibile pentru publicuri diverse. Inițiativa reunește organizații din România, Olanda și Croația, preocupate de felul în care apa poate fi înțeleasă și explicată pentru cât mai mulți oameni.
Proiectul pornește de la o idee simplă: muzeele apei pot fi mai mult decât spații de vizitat ocazional. Ele pot deveni locuri vii, deschise și relevante pentru persoane care ajung mai rar în muzee – vârstnici, oameni cu mobilitate redusă, persoane cu dizabilități sau din medii vulnerabile. Pentru asta, partenerii vor lucra împreună la adaptarea activităților educaționale și culturale, astfel încât acestea să fie mai ușor de parcurs și de înțeles.
Alături de Aquatim, în proiect sunt implicate Muzeul BroekerVeiling din Olanda, Aquatika din Croația și Compania de Apă Someș. Toți partenerii administrează muzee ale apei și au experiență în lucrul cu publicul, prin expoziții, ateliere și programe educaționale dedicate apei, mediului și responsabilității față de resurse.
„La Muzeul Apei Timișoara, continuăm să scriem o poveste pentru un public pe care ni-l dorim cât mai divers și mai implicat. Așa cum apa este o resursă pentru toată lumea, și acest patrimoniu al apei trebuie să fie un loc deschis și accesibil tuturor”, a transmis Ilie Vlaicu, director general Aquatim.
Pe parcursul următorilor doi ani, echipele implicate vor face schimb de idei și exemple de bună practică prin vizite de studiu în Croația, România și Olanda, cu scopul de a face muzeele mai prietenoase.
Muzeul Apei Timișoara
Muzeul Apei a fost deschis în 2023, în fosta Uzina de Apă nr. 1, după o investiție de aproximativ 7 milioane de lei realizată de Aquatim. Uzina a fost dată în folosință în 1914, ca parte a proiectului de alimentare cu apă și canalizare a orașului, coordonat de Stan Vidrighin, și a funcționat până în 1991.
Clădirea principală este monument de arhitectură industrială, construită în stil Secession, după planurile arhitectului Székely László. Fosta uzină a fost readusă la viață printr-o intervenție amplă de refuncționalizare, care a transformat ansamblul industrial într-un spațiu muzeal, punând în valoare utilajele și instalațiile istorice de tratare a apei.
