„O femeie de 38 de ani din Timișoara a fost confirmată ca fiind infectată cu coronavirus. «În 17 februarie a fost la Bergamo. S-a întors, iar pe 25 februarie a prezentat subfebrilitate și o stare generală alterată. În 27 februarie a mers la spital, a primit tratament și a plecat acasă în izolare. Testul pentru coronavirus a ieșit pozitiv»”, declara, în 28 februarie 2020, fostul ministru al Sănătății, Nelu Tătaru.
Pacienta a ajuns la Spitalul „Victor Babeș”, unde era e gardă dr. Monica Cialma. Cum a fost atunci, în afară de faptul că unitatea sanitară fusese luată cu asalt de jurnaliști?
„N-a fost chiar așa de rău. Noi am început să ne pregătim încă din ianuarie. În începutul lui februarie am avut primele suspiciuni. Când s-a confirmat primul pacient, de fapt, noi am trecut cu câteva zile înainte prin marea majoritate a etapelor de emoție. Încercam să vedem dacă ce am stabilit pentru primii pacienți este în regulă, circuite șamd (…) Când au început să se înmulțească cazurile au trebuit să reorganizăm și apoi din nou am reorganizat, până am ajuns în stagiul în care suntem acum”, povestește acum medicul.
Dr. Cialma nu era la prima premieră neobișnuită. Zâmbește când povestește. „Întâmplător, cu 10 ani în urmă, am prins și AH1N1. Așa a vrut Dumnezeu probabil. Și acolo, tot primele suspiciuni și tot primul pacient au fost ale mele (..) În principiu, seamănă foarte mult cu ceea ce am făcut în AH1N1”, spune specialistul.
„Peste 90% dintre pacienții mei au venit și m-au văzut”
Și la AH1N1, și la Sars CoV2 a fost nevoie de echipamente de protecție. Acum a fost puțin mai complicat, însă, după un an de exercițiu, echiparea completă durează cam 5 minute. Mai important însă este că între medic și pacienți s-a stabilit un fel de pact. Acela că se vor cunoaște față în față după ce boala va fi trecut cu bine.
„Peste 90% dintre pacienții mei au venit și m-au văzut, după ce s-au restabilit și au putut să ajungă la spital, și au fost în putere, și au vrut (…) Peste 90% s-au întors, special ca să ne vedem fără costum. Am avut suprinderea ca, în oraș, la cumpărături, când m-au recunoscut după voce. M-au tras de mână și mi-au zis «Doamna doctor». Dar de unde știți? După voce. Alții mi-au spus că după ochi”, povestește dr. Cialma.
Monica Cialma: Niciodată nu uiți
Cum a fost anul Covid? „Cu suișuri și coborâșuri, cu o mare încărcătură emoțională și fizică, cu epuizare fizică, dar cel mai mult cu emoțională. A fost un amestec de sentimente contradictorii. E ca într-un carusel, acum ești sus, acum ești jos. Pentru fiecare viață pe care am pierdut-o. Cele mai grele momente sunt cele în care pierzi o bătălie”, continuă Monica Cialma. Și vocea îi tremură puțin.
Nu știe spune câți oameni a vindecat în cei peste 20 de ani de când lucrează la „Babeș”. Îi recunoaște după chipuri, așa cum și pacienții o recunosc pe ea. Ce nu va putea uita niciodată sunt luptele pierdute. Acei oameni au și nume, și au fețe. „Indiferent că este Covid sau non-Covid, când pierzi pe cineva, n-ai cum să aduci înapoi. Dacă mă întrebi câți am pierdut, îmi amintesc nume de acum 20 de ani pe care le-am pierdut. E un bagaj care îți rămâne undeva în suflet. Niciodată nu uiți cazurile pe care le-ai pierdut. Niciodată nu poți să uiți. Niciodată”, conchide infecționistul timișorean.
În primele luni de la începerea pandemiei, a stat mai mult în spital. Fetița ei, în vârstă de 10 ani, a înțeles că dacă mama poartă „costumul de broască” – complicatul echipament de proiecție din zona roșie – nu poate fi vorbi cu ea. Când se schimbă în echipamentul obișnuit de spital, o poate suna. Nici până acum, deși terasele sunt pline și lumea începe să nu mai aibă răbdare să stea în case, dr. Monica Cialma n-a avut vreme de relaxare. În lupta asta s-au câștigat bătălii, dar dușmanul e perfid și războiul va mai dura. Trebuie să avem doar răbdare.
