Duminica Cincizecimii este considerată ziua de naștere a Bisericii creștine. Potrivit scrierilor Noului Testament, acest eveniment a avut loc la 50 de zile de la Învierea lui Isus din Nazaret.
Conform Sfintei Scripturi, în această zi, Duhul Sfânt s-a pogorit asupra Sfinților Apostoli, dându-le darurile spirituale necesare propovăduirii Evangheliei în toate colțurile lumii. Ei s-au făcut înțeleși de pelerinii veniti la Ierusalim din tot Orientul. Ei n-au putut să-și explice cum de puteau predica în graiuri diferite, unul dintre ei acuzându-i chiar pe Apostoli că ar fi „plini de must”, adică beți.
Atunci Sfântul Petru a luat cuvântul pentru a-i apăra pe apostoli de o asemenea învinuire, dar și pentru a vorbi mulțimilor despre Hristos. El le-a descoperit că se împlinise profeția lui Ioil: „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul”.
În mitologia românească, Rusaliile sunt cunoscute drept iele, zâne, șoimane, milostive, doamne etc. Rusaliile umblă îmbrăcate în alb, dansează în văzduh și caută locuri neumblate. Locurile unde au jucat rămân arse și neroditoare.
Oamenii își împodobesc casele și gospodăriile cu ramuri de tei, plop sau stejar. E momentul în care se sfințesc ramuri de tei sau soc, care sunt folosite apoi ca leacuri tot restul anului. Se spune că teiul ferește gospodăriile de grindină sau de duhurile rele. În gospodării se ung ușile cu usturoi, ca să păzește casa de rele.
Pentru a vă feri de Rusalii, ar trebui să aveți la voi frunze de pelin, iar dacă le întâlniți, să nu le vorbiți. Fiind zâne ale apelor, de ziua lor e bine să nu te scalzi, căci te paște înecul.
