Timișoara la cutie, cu extensie. Cu Banca de Scont și Casa cu Flori / FOTO

Palatul Salamon Brück, Primăria Veche, Fosta Casă La Leu, Opera Română și Cinematograful Studio sunt primele cinci miniaturi din „Timișoara la cutie”. Lor li se adaugă, de acum, încă două: Palatul Băncii de Scont sau Casa de turtă dulce și Casa cu Flori.

„Am ales aceste două clădiri-simbol ale Timișoarei pentru a spune mai departe povestea orașului de la începutul secolului trecut. Am ales două clădiri pe lângă care nu poți trece indiferent, fără să le admiri până la ultima bucată de ceramică smălțuită de pe fronton și ultima ghirlandă de flori de pe cornișă. Aceasta e bucuria pe care o aduce «Timișoara la cutie», (re)descoperirea unor bijuterii arhitecturale și ale unor povești adevărate, însă prea puțin cunoscute, cum ar fi cea a familiei Mühle“, explică Elisabeta Varga-Piątek, inițiatorul proiectului.

Două case cu poveste

Casa Steiner Miksa, fosta Bancă de Scont, este una dintre cele mai frumoase clădiri din centrul Timișoarei. A fost construită în anii 1906-1908, în stilul specific anilor 1900, cu influențe ale curentului secession, după planurile arhitecților Márcel Komor și Dezsö Jakab. Casa de Turtă Dulce este în șantier de mai bine de un an și, la finalul lucrărilor, se va dezvălui în fața trecătorilor în toată splendoarea ei colorată.

Casa cu Flori face parte din moștenirea lăsată Timișoarei de Wilhelm Muhle. Fostul florar imperial a obținut autorizație de construire de supraînălțare pentru acest imobil. Clădirea cu etaj a avut ulterior o fațadă cu elemente clasiciste și neobaroce. Aici au funcționat magazinul de flori, aranjamente florale și semințe al familiei Muhle.

„A pornit din Polonia”

„Timișoara la cutie” e un proiect inițiat de Elisabeta Varga-Piątek și Nicoleta Ciocov și poartă amprenta grafică a lui Dan Ungureanu, cunoscutul ilustrator de cărți pentru copii. S-a născut departe de Banat..

„A pornit din Polonia. Anul trecut, din august până în noiembrie am fost acolo, vizitând rudele. Având și un băiețel de 3 ani și jumătate, ne-am ocupat timpul cu activități specifice lui. Am fost la expoziții de miniaturi și, printre acestea, am regăsit niște idei foarte frumoase, de a reintegra orașul Katowice cu clădirile acestuia, în expoziție. Mi s-a părut excelent și am zis că trebuie să avem și noi așa ceva. Cum de nu avem? Trebuie să încercăm să facem. Mai mult, ideea era de a implica oamenii, să reconstruiască clădirile, să le redescopere”, explică Betty.

Inițial au fost numai 50 de exemplare și a fost un fel de test. Feedbackul venit din partea comunității a fost însă neașteptat. „Nu ne așteptam să fie așa, să ne spună atâția oameni cât este de minunat și cât se potrivește cu nevoia lor. Sunt oameni care sunt plecați în străinătate, sunt oameni care cumpără cadouri pentru cei dragi care sunt plecați. Asta ne face să continuăm”, mai spune ea.

„Desenele nu sunt așa de greu de făcut”

Dan Ungureanu a creat planșele pentru clădiri și cărțile poștale în format A5, care pot fi înrămate pe post de tablouri. „Desenele nu sunt așa de greu de făcut, pe cât e de greu să gândești clădirea în 3D și în transpunere din hârtie, prin pliere, în forma volumetrică. Partea cea mai complicată în proiectul ăsta este cum pui pe foaie și cum împarți elementele volumetrice de pe o clădire, astfel încât la final să se potrivească colț cu colț și proporție cu proporție, ca să semene cu ce e pe stradă. E foarte multă matematică acolo și eu cu matematica nu m-am înțeles niciodată”, spune, râzând, ilustratorul.

Cel mai greu a fost, de departe, să recreeze Banca de Scont. „Ne-am dorit foarte mult să punem toate detaliile, respectiv turnurile de pe laterala clădirii. Când am ajuns la acoperișurile turnurilor, de dimensiunea unei jumătăți de unghie, ne-am dat seama că nu va sta nimeni să lipească aceste detalii. Am redus pe cât posibil, dar să-și semene cu realitatea”, povestește Dan.

Alături de Betty, a numărat ferestrele Operei Naționale și s-a uitat pe Google Maps ca să observe în detaliu lateralul Casei de Turtă Dulce. Pentru că e șantier, imobilul e învelit în plasă protectoare și nu se poate vedea nimic.

„Le construiești singur și le admiri”

„Timișoara la cutie” le oferă celor mici șansa de a învăța prin joacă despre arhitectura și istoria acestuia. Adulții pot să-și redescopere orașul, privindu-l cu ochi de turist. „Când treci pe lângă clădirile astea nu poți vedea toate detaliile, dar le poți regăsi pe miniaturile noastre. Trebuie să le construiești și apoi să le admiri”, mai spune Betty Varga-Piątek.

Puteți avea acasă „Timișoara la cutie„ în varianta originală, cu primele cinci clădiri, sau în varianta extinsă, cu șapte clădiri. Există, de asemenea, „Timișoara la plic”, cu planșele pentru fiecare clădire în parte și cartea poștală sau cu puzzle-ul cartierului Cetate și cărțile poștale separat.

„Nu a fost un proiect foarte mult planificat, cum poate se întâmplă cu alte idei. Acesta a mers mai mult pe suflet”, conchide Betty Varga-Piątek. Toate detalii le găsiți aici sau aici.