Premierul Orban, despre Revoluție: Eram foarte nebun și foarte curajos, am fost în prima linie / FOTO

orban

Premierul Ludovic Orban a povestit, la Timișoara, cum i-a fost Revoluția și a declarat că în România e „vremea omeniei”. El a vorbit liber în fața revoluționarilor aflați în sala Operei Române, lăsând deoparte discursul pregătit „de acasă”.

A fost o ședință festivă cu totul specială vineri, la împlinirea a 30 de ani de la ziua în care Timișoara s-a declarat oraș liber de comunism. În sala Operei Române, revoluționarii nu s-au certat între ei, nu și-au aruncat vorbe grele și chiar s-au ținut de program, rostind discursuri în limita celor trei minute alocate de organizatori. Totul, surprinzător de pașnic, având în vedere experiențele anilor anteriori. Cu această ocazie, Ilie Stepan a primit medalia specială de Revoluție, emisă de Primăria Timișoara.

Primarul Nicolae Robu a mulțumit revoluționarilor pentru tot ce au făcut în 1989 și și-a exprimat recunoștința față de sacrificiul suprem făcut atunci de unii timișoreni. Dar n-a ratat nici ocazia să vorbească, din nou, aproape cu aceleași cuvinte, despre câte performanțe și premiere are Timișoara, despre parcuri, transport public, un râu superb și maluri feerice.

Copilul Revoluției, angajat la Izolatorul Tg. Secuiesc

Toată lumea – revoluționari și familiile lor, liberali cu și fără funcții în partid, angajați din primărie – a așteptat însă momentul în care pe scena ORT a urcat premierul Ludovic Orban. Acesta a venit traversând sala, nu din culise, și, odată ajuns la pupitrul cu microfon, a anunțat că nu va citi discursul pregătit de consilierii săi.

„Să știți că mă consider un copil al Revoluției și, deși puțină lume știe, am fost implicat în evenimentele din Revoluție. După terminarea facultății am fost repartizat la Târgu Secuiesc, ca inginer proiectant la Izolatorul Tg. Secuiesc. Am făcut și o grevă de o săptămână, pe care a stins-o directorul, că îi era frică s-o raporteze. Ne pusese pe toți inginerii absolvenți să fim conduși de un maistru, ca să ne umilească (…) Eu luam delegațiile. ca să stau mai mult la Brașov.

În 21 decembrie am prins o delegație, m-a trimis directorul ca să duc brazii la CIET, centrala industriei electrotehnice (…) Le-am spus «Cred că ăsta e ultimul an în care vă duc brazii». Eu ascultam Europa Liberă și știam că a început Revoluția la Timișoara, știam că Revoluția, chiar dacă nu învinsese definitiv, a învins pe data de 20 în Timișoara”, a început să povestească premierul.

Cele trei faze ale Revoluției, văzute de Orban

Tânărul inginer Ludovic Orban era, în 21 decembrie, în București. „Eram cu trei colegi pe care am încercat să-i conving să intrăm și noi acolo, poate se naște ceva. Am simțit, orice om care are un instinct cât de cât social simte momentele de tensiune, de încărcătură în societate (…) erau coloane care mergeau și de două ori am fost alungați de cei care supravegheau, de secretarii de partid, de polițiști… până la urmă am reușit să intrăm într-un grup și chiar am trăit și am văzut mulțimea în trei faze care au fost extreme.

Prima fază a fost faza de umilință. În Piața Palatului nu se stăteau în mase compacte. Grupurile aduse de la fabrici erau puse pe șase-șapte rânduri, cu gol între ele. Era un milițian care probabil primea prin stație sloganul și vreo doi de acolo care dirijau. Am fost scos din rândul șapte în rândul unu, pentru că eu nu strigam.

A doua fază a fost după exploziile care s-au auzit înspre Athenee Palace, o mulțime cuprinsă de spaimă. Se răspândeau zvonurile despre faptul că se trage, s-a aruncat cu grenade… O mulțime înspăimântată literalmente. Eu am afluit dinspre piață spre Magheru pe Onești, așa se numea strada, și la un moment dat m-am împiedicat. Eram cu un diplomat. M-am împiedicat de diplomat și în câteva secunde literalmente eram aproape gata să mă sufoc, că s-au prăvălit peste mine oameni din mulțimea aia înspăimântată, care căuta să iasă din piață.

După care am văzut faza eliberării. O dată, un singur om a strigat «Jos cu Ceaușescu», după care, și eu am fost în a doua repriză, cred că au strigat 100 «Jos cu Ceaușescu», după care mii au început să strige «Jos cu Ceaușescu»”, a povestit, de pe scena ORT, actualul premier al României.

Poze de revistă, cu diplomatul

„Am participat la primele confruntări, pentru că după ce am început să strigăm, toate intrările în piață au fost ocupate de trupe din armată, care au primit muniție de război și care în mod ostentativ și-au pus încărcătoarele cu muniție. Pe Magheru erau trupele speciale, care ulterior s-a și dovedit că au fost drogate. Ăia nu erau oameni de aproape doi metri, nu puteai să vorbești cu ei, parcă vorbeai cu persoane insensibile (…)

M-am întors acasă seara și poate asta m-a și ferit de pericole, pentru că eram foarte nebun și foarte curajos. Am fost în prima linie. Au apărut și poze în multe reviste, în care era unul cu un diplomat și cu un parpalac lung, m-am recunoscut, dar n-am spus la nimeni”, a continuat Orban.

Despre Piața Universității și Victor Ciorbea

Ludovic Orban spune că după 1990 s-au petrecut lucruri care l-au făcut să-și pună tot felul de întrebări. „De 30 de ani am văzut cum are loc, de multe ori, așa, o piesă de teatru pusă în scenă, cu lupi îmbrăcați în oaie. După revoluție am înscris o organizație guvernamentală, Club 2000 se numea. Înainte de Piața Universității m-a contactat cineva pe telefonul asociației, să-mi spună că începând cu data de se organizează în piață o manifestație împotriva FSN.

Am stat și mi-am pus întrebarea: cine să fi avut acces la baza de date, ca să contacteze niște oameni? Mi-a cerut cu câți oameni pot să vin, în câte zile, în ce intervale orare, adică o organizare meticuloasă care nu cred că putea s-o facă o asociație de revoluționari din București la vremea respectivă (…) Cât de naivi am fost! Chiar și în 1996, să nu credeți că nu am fost mirat să mă trezesc că, după ce câștigă Convenția Democrată, ajunge premier un om care a fost președinte de sindicat și care a primit patrimoniul UGSR cu senmătură de la Iliescu. Să fim serioși!”, a mai afirmat premierul României.

Tot timpul am păstrat în sufletul meu ceea ce cred că a existat și în sufletul vostru, spiritul adevăratei revoluții. Pentru mine revoluția nu a însemnat o schimbare de program la televizor și o schimbare de meniu. A însemnat libertate, demnitate, respectul față de oameni, șansa fiecăruia dintre noi de a putea să ne manifestăm personalitatea, de a fi apreciați de ceilalți, de a pune pe picioare propriile proiecte, propriile afaceri. Am păstrat în toată această perioadă spiritul ăsta, n-a murit.
Ludovic Orban

Ce înseamnă puterea pentru Orban

„Unde ar fi fost România dacă Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara ar fi devenit lege în 1989? (…) Din păcate, în timp ce voi, la Timișoara, ați ocupat clădirea operei, alții în București erau preocupați de clădirea CC. Atunci când a ajuns acolo cine nu trebuia, atunci au apărut gloanțele, teroriștii… mie nu mi-a trecut niciodată prin cap să mă duc la televiziune. De unde le-o fi trecut prin cap ălora să se ducă la televiziunea publică, să ne povestească ei cum se trage peste tot, cum e o contra-revoluție care se pregătește…

Din păcate, în revoluții, primii care mor sunt cei mai curajoși și lipsesc deznodământul revoluției de prezența lor (…) Eu chiar nu fac parte dintre aceia care își imaginează că puterea politică e sursă de privilegii, de huzur, de fală și de putere pe care să o folosești împotriva semenilor tăi. Puterea este cu totul și cu totul altceva. Înseamnă responsabilitate. Înseamnă o povară pe care dacă ești sensibil, dacă ai bun simț, dacă ai șapte ani de acasă, îți dai seama că trebuie să porți o povară (…)”, a mai spus liberalul.

România și Caligula

„Mult timp, la putere au ajuns cei care aveau bani de dat celor care sunt în stare să înjure pe oricine pentru 30 de arginți, cei care au adunat bani și puteau păcăli pe naivii din multe zone. Oameni care mint cu nerușinare, oameni care nu au frică de Dumnezeu. Cred că e momentul să nu mai ajungă astfel de oameni la putere (…) Ne-am tot certat între noi pe diferite mize, în timp ce alții și-au făcut treaba și mai aveau puțin și duceau România în cap.

Ajungeam ca pe vremea împăratului Caligula, care și-a făcut calul senator (…) Vremea asta a trecut. E vremea omeniei, vremea în care să ducem țara asta pe locul pe care merită. Haideți să arătăm că suntem capabili să fim între națiunile mărețe ale lumii ăsteia, să ocupăm locul pe care îl merităm”, a conchis premierul Ludovic Orban.

About Post Author