Lecția de după un an de Covid: Nu am știut că a ne privi e o formă de fericire / FOTO

Medici și foști pacienți vindecați de Covid au citit, în Piața Sf. Gheorghe, file de pandemie. Articole de ziar apărute în urmă cu mai bine de un secol au arătat, de fapt, cum întrebările și spaimele oamenilor în fața unor situații pe care nu le pot controla au rămas aceleași.

Covid

La Timișoara se citea în piețele publice de cel puțin de două ori pe an. Asta, înainte de pandemie, când lectura s-a făcut în cercuri, pe pături sau la lumina farurilor de motocicletă. În 2020, imediat după ieșirea din starea de alertă, Biblioteca Județeană „Sorin Titel” a făcut o altă lectură concentrică. S-au citit atunci, cu măști de protecție și cu mare distanțare, versuri ale lui Traian Dorgoșan, regele neîncoronat al boemei timișorene.

Aproape un an mai târziu, suntem tot în pandemie și viața pare că revine puțin câte puțin la normal. BJT a decis să scoată din sertare presa de acum un secol și mai bine, când Europa era devastată de gripa spaniolă.

„Încercăm să redescoperim lectura publică, fie că e vorba de o reacție pitorească, deci de felul în care oamenii mai făceau și mișto de boală, fie că e vorba de reacțiile medicilor, adică de felul în care se propuneau și se dezbăteau tot felul de tratamente, fie că e vorba de date, de cifre, de exemplu, de pandemia de la Becicherecu Mic, fie că e vorba de ipoteze așa, mai ciudate”, spune Tudor Crețu, directorul BJT.

„Sper să învățăm din trecut”

Printre cititori, doctorul Virgil Musta. A citit și în 2020, la ConCentrica, și acum pare mai puțin stresat. În realitate, ultimele 12 luni și-au pus tare amprenta. „Mă simt mai obosit, pentru că între timp pandemia a luat o proporție nedorită de nimeni, cu foarte multe drame. Mai obosit, pentru că suntem la un an de pandemie, nu la jumătate de an, cum a fost anul trecut, după primul val pandemic, când cu toții speram că lucrurile vor fi normale și vor merge normal. Din păcate, nu s-a întâmplat așa și sper să învățăm din trecut”, ne spune medicul.

Dr. Dorel Săndesc a citit un articol despre moartea, din cauza gripei spaniole, a unei adolescente de 16 ani și despre tristețea familiei rămase în urmă. Dacă n-ar spune că dintr-un ziar de acum un secol, ai crede că e o știre de azi. Ce ar trebui să învățăm după ultimul an și jumătate?

„E greu de spus. De fapt, descoperim acum ceva ce am avut tendința să uităm. Să apreciem tot ce avem. Iată ce extraordinar este să mă pot uita la dumneavoastră, să vă văd fața. Cred că asta ar fi una dintre lecțiile mari pe care această grea încercare ne-o dă: o lecție majoră, să știm să apreciem tot ce avem, să ne bucurăm de tot (…) Mult timp nu am știut că a sta și a ne privi înseamnă o formă de fericire. Acum știm”, spune specialistul în ATI.

Nimic nou sub soare

E bine sau nu să meargă copiii la școală? Cât durează imunitatea? Cât de pregătiți sunt medicii? Dacă te iei după Temesvari Hirlap, ziar local din 1918, nu e nimic nou astăzi.

Iată câteva dintre fragmentele citite în Piața Sf. Gheorghe:

La Timișoara sunt 8.000 de elevi. Dacă le dăm liber, ei tot pot face boala acasă sau o iau după ce se întorc la școală. La Timișoara, momentan, boala spaniolă este foarte răspândită. Abia dacă este vreo familie în care să nu fie cineva bolnav.

Trecerea prin boală imunizează, la fel ca în cazul altor epidemii. Ce nu știu încă medicii este cât durează această imunitate deoarece aceasta nu este identică la toate bolile. Cine a făcut scarlatină devine imun pe viață la această boală. Difteria, în schimb, te face imun doar pentru 21 zile.

10.000 de cazuri la Timișoara. Boala spaniolă se răspândește îngrijorător în toată țara. Medicii sunt neputincioși în fața epidemiei. La Budapesta s-au consemnat 2.500 de cazuri în două zile.