Edita Reiter, fata în jeanși roșii. Despre Revoluție în plenul CL Timișoara și discursul primarului Dominic Fritz

Se împlinesc 31 de ani de la declanșarea Revoluției din 1989, iar Timișoara își aduce aminte, din nou, de eroii ei. A fost plen festiv la CL, iar primarul Dominic Fritz a vorbit pentru prima dată oficial despre Decembrie 1989.

31 de ani de la izbucnirea Revoluției din 1989 au marcați, miercuri, la Timișoara, printr-un plen festiv, devenit deja tradiție. A fost mai puțin vocal ca în alte dăți, poate și pentru că numărul celor prezenți a fost limitat, din cauza pandemiei. Nici revoluționarii nu s-au certat, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. S-a ținut în Sala Capitol, îndeajuns de mare cât să poată fi păstrată distanțarea. Plenul a fost prezidat de consilierul local Lucian Căldăraru (PNL), revoluționar cu patalama, iar invitatul special a fost ambasadorul SUA în România, Adrian Zuckerman. A fost prima ceremonie de acest fel la care a participat primarul Dominic Fritz.

De ce a pornit revoluția de la Timișoara

Au fost în sală membrii consiliului local, dar și prefectul Liliana Oneț și secretarul CJ, Dănuț Ardelean, care a prezentat un mesaj video din partea lui Alin Nica, șeful instituției. Au luat cuvântul și IPS Ioan, mitropolitul Banatului, dar și Puiu Fesan, secretar de stat la Secretariatul de stat pentru revoluționari. Asociațiile de revoluționari au fost reprezentate, de la pupitrul plenului, de Tudorin Burlacu, Ion Dolca, Virgil Hosu, Cătălin Regea, Valer Bercea și Petrișor Morar.

Primarul Dominic Fritz, aflat la prima „încercare” în fața revoluționarilor, a ales să treacă de festivisme și cuvinte pompoase. El a încercat să explice de ce a pornit Revoluția din 1989 tocmai de la Timișoara.

„De-a lungul anilor mi-am pus întrebarea: de ce a pornit revoluția tocmai în Timișoara? Sunt multe răspunsuri, dar unul dintre ele s-a impus în mintea mea. Timișoara a fost prima pentru că libertatea a fost întotdeauna în spiritul orașului. A fost spațiul în care au trăit în libertate și respect reciproc oameni din diferite popoare, de diferite limbi și culturi. Această tensiune creatoare a fost creuzetul pentru decembrie 89. Să nu uităm niciodată că Revoluția a fost făcută de oameni în carne și oase. Unii dintre ei sunt azi aici să ne readucă, din trecut, mesajul Timișoarei din decembrie 89, de libertate, adevăr, demnitate, solidaritate, dreptul la o viață mai bună”, a spus Fritz.

Revoluția este despre oameni

Dominic Fritz a vorbit apoi, așa cum puțini politicieni o mai fac astăzi, despre oameni, pentru că Revoluția a fost vie și a însemnat, de fapt, poveștile adunate ale oamenilor simpli care au trăit-o. A ales povestea Editei-Irina Reiter, împușcată în zona Iosefin, în 19 decembrie 1989.

„Revoluția este și despre oamenii ei care, într-o dimineață de decembrie și-au întrerupt viața obișnuită, pentru a lupta pentru o viață mai bună. Ceea ce mi-am dorit să descopăr, în anii petrecuți la Timișoara, a fost povestea timișorenilor despre Revoluție, a lor personală, din acele zile, cea pe care o transmit copiilor și nepoților și strănepoților. Memoria acelor zile, care va rămâne pentru totdeauna în familiile lor, ca o moștenire prețioasă. Timișoara acelor zile este un puzzle format din toate aceste istorii personale, iar una dintre ele o să o împărtășesc, azi.

Femei și bărbați care au luat un mic dejun, s-au îmbrăcat, și-au îmbrățișat copiii, și-au privit părinții și au plecat de acasă să moară. Unul dintre acești oameni este Edita Reiter. Povestea Editei a rezistat timpului pentru că moartea ei a marcat pe altcineva, pe viață.

Povestea Editei Reiter

Era 19 decembrie 1989 și, cu o zi mai devreme, Geta împlinise 35 de ani. Voia să meargă la niște prieteni care, în mod îngrijorător, nu apăruseră la mica serbare de ziua ei. Lângă Spitalul Județean, o Dacie opri brusc lângă Geta și a lăsat în drum trupul fără însulflețire al unei fete. O fată mignonă în jeanși roșii, Geta încă-i mai vede și azi.

Singură pe stradă, se apropie de corpul inert și rece și-i zări fața tânără, relaxată. Știa ce se întâmpla în acele zile în oraș, știa că are legătură cu revoluția. A apucat să-i scoată buletinul din haină și să-i verifice numele și adresa, înainte ca, tot de nicăieri, să apară o salvare, în care doi brancardieri să încarce trupul femeii.

În ziua următoare, Geta a reușit să ajungă în Iosefin, unde stătea femeia, și a vorbit cu o vecină. Victima se numea Edita Reiter, lucra la Institutul de Sudură și Încercare a Materialelor, plecase să-i ia medicamente mamei sale în vârstă și nu s-a mai întors. Se pare că, în încercarea de a speria muncitorii de la ELBA pe cale de a participa la revoluție, s-a deschis focul dinspre un transportor amfibiu blindat și au fost împușcate mortal Edita și încă o femeie”, a spus primarul Timișoarei.

„România trebuie să meargă înainte”

Ambasadorul american Adrian Zuckermann este deja de-al casei la Timișoara. Și-a început mandatul în România anul trecut, iar prima sa vizită în țară a fost la Timișoara, în decembrie 2019. A dezvelit atunci o placă memorială trimisă de președintele Donald Trump, așezată pe clădirea fostei garnizoane din Piața Libertății. Acum, la plenul festiv, a vorbit despre viitorul României și despre cum trebuie să mergem înainte.

„Acum 31 de ani, acești oameni curajoși și-au dat viața pentru democrație. Din păcate, ultimii zece ani nu au fost în direcția bună. 45 de ani de comunism au distrus o mulțime de instituții în România, au distrus generații de oameni în România, acești oameni – unii din ei și-au dat viața acum 31 de ani ca să facă democrație – au fost nerespectați în opinia mea. În ultimii ani am făcut foarte mari avansuri să reparăm tot ce a fost stricat înainte. România trebuie să meargă înainte, trebuie să fie respect pentru democrație, pentru statul de drept, pentru piața liberă și oamenii care au dus România înapoi în ultimii zece ani nu trebuie să aibă un loc să poată face aceeași distrugere”, a spus ES Adrian Zuckerman.

Mesajul viu al Timișoarei

Ce rămâne după acești 31 de ani? Răspunsul e, poate, în finalul discursului rostit de Dominic Fritz. „An de an, în 18 decembrie, tot ce poate face Geta e să aprindă acasă o lumânare în memoria fetei în jeanși roșii. Din 1989 nu-și mai sărbătorește ziua de naștere, îmi spune Geta: «Ziua mea e în fiecare zi, pentru că trăiesc». La fel vă spun și eu azi: Ziua Revoluției în Timișoara este în fiecare zi. În fiecare zi avem datoria să ne trăim viețile în libertate, adevăr, demnitate, solidaritate și aspirația la o viață la bună, azi și pentru totdeauna. Și acesta este mesajul viu al Revoluției”, a conchis primarul Timișoarei.

Pe finalul ședinței, Fritz a anunțat că ar vrea ca, de anul viitor, memoria Revoluției să fie marcată altfel. El le-a propus revoluționarilor ca, în luna ianuarie, să se întâlnească, pentru a găsi o variantă care să convină tuturor părților.

About Post Author