Domul Catolic: schele și lumină. Când e gata șantierul / FOTO

În toamnă, localnicii și turiștii vor avea o surpriză. Luminos și, pe cât se poate, ca în prima zi după consacrare, Domul Catolic din Piața Unirii se va deschide, după mai bine de doi ani de șantier. O mână de oameni lucrează non-stop pentru ca vechea catedrală a lui von Erlach să strălucească din nou.

Aproape 28 de milioane de lei – peste 4,4 milioane de euro – costă reabilitarea totală a ceea ce, în lista monumentelor istorice, este inclus sub denumirea Domul Romano-Catolic „Sf. Gheorghe”. Cea mai mare parte din bani vine prin Programul Operațional Regional POR 2014-2020, Prioritatea 5.1. Lucrările presupun intervenții specializate de restaurare a componentelor artistice, înlocuirea instalațiilor, restaurarea elementelor din piatră și metal, a șarpantei și învelitoarei, intervenții la criptă și zugrăvirea fațadelor. Antreprenorul general al lucrării este Constructim SA, iar la restaurarea componentelor artistice intervine asocierea Danart Import Export -Danart Restaurări – Cerecs Art SRL.

Domul Catolic a fost realizat în perioada 1750-1775, după planurile lui Johann Bernhard Fischer von Erlach. De-a lungul timpului s-au făcut aici diverse intervenții. Primele datează de la mijlocul secolului XIX, după evenimentele de la 1848-1849. Restaurările sunt încheiate probabil la 1856, când apar și micile altare de factură neogotică, de la intrarea în altarul principal, semnate și datate „Muller 1856”. Între 1920 și 1924 are loc o altă mare intervenție cu reparații și restaurări, impuse probabil de degradările apărute după primul război mondial.

Mai multă lumină

O jumătate de secol mai târziu are loc o nouă intervenție de restaurare. Atunci a fost realizată decorația murală actuală. Ansamblul policrom specific neobarocului este realizat de frații Miltaller, restauratori arădeni.

„Acești 40 de ani au fost suficienți ca imaginea de astăzi, cu acest décor, să zicem, neobaroc, să intre în memoria colectivă, să nu avem cum să-l anulăm complet (…) Atunci a apărut, în 1980, peste vreo șapte – opt straturi de varuri și griuri care erau aici suprapuse, pictura pe care bine o știți. Am schimbat gama cromatică, aparietal, pentru că mi-am dorit-o mai luminoasă și, ajutându-mă de ea, de a păstra piatra naturală, așa cum o vedeți în toate aceste capiteluri”, explică dr. Ioan Darida, expert conservare-restaurare pictură murală.

Marca lui von Erlach

Elementele de piatră – cele 56 de capiteluri și coloanele de la intrare, respectiv modiglioanele de la cornișă – au fost curățate decopertându-se mai multe straturi de văruială și zugrăveală. A fost astfel pus în valoare aspectul natural și nobil.

Acum, în domul timișorean se regăsește și „semnătura” lui von Erlach. „Există o bandă oranj, arhitrava care «aleargă» peste tot. O s-o găsiți în foarte multe biserici austriece și în Ungaria. Este acea înălțare care se vede și de pe exterior, a acestui nivel de subcornișă (…) Sunt toate aceste elemente de piatră, foarte frumos sculptate, de altfel, care erau acoperite cu o grămadă de straturi de ipsos, cu o grămadă de văruieli, atenuând evident acuitatea volumetrică”, mai spune dr. Darida.

S-a lucrat ca pe vremuri, spune specialistul în restaurare. „Tot ceea ce am încercat a fost să mergem pe cele mai naturale reacții ale varului hidraulic, așa cum se întâmpla și acum 2.000 de ani, cu romanii și, evident, cu o inserție modernă, dacă vreți, care vine de la acel element simplu al chimiei organice, care este silanul. Asta înseamnă polisiloxanii, care în câteva săptămâni, luni, depinde de umiditatea suprafeței pe care lucrezi, creează aceste geluri de siliciu, tot natural, prin hidroliză și evaporarea apei, și care fac inutilă orice fel de discuție, care durează de 100 de ani, despre izolații, subizolații și subzidiri”, continuă explicația.

Provocarea picturilor

Picturile au fost o altă provocare, pentru că intervențiile asupra lor s-au făcut, de cele mai multe, fără a respecta niciun canon al restaurărilor. „Pânzele pe verso, nefiind protejate cu nimic, au un grad mare de oxidare. Consolidarea lor înseamnă o mulțime de intervenții, începând de la dublarea totală a a pânzei, până la țeseri ale unor fisuri și consolidarea marginilor, pentru că altfel nu mai pot fi retensionate pe șasie. O grămadă de curățări, pentru micile intervenții de conjunctură care s-au făcut în timp. Hai să le zicem retușuri, care n-au nicio calitate estetică, din păcate. Norocul e că nu s-au întins pe o suprafață foarte mare”, spune dr. Darida.

Specialiștii pe care i-a coordonat au îndepărtat straturile de grund care modificau acuitatea volumetrică. Ei au chituit și lacunele din stratul de preparație original și fisurile de diverse profunzimi. S-a refăcut apoi patina generală a pieselor, vernisate integral cu verniuri pe bază de rășini naturale semidure. Lucrările în tehnica uleiului pe pânză, dimensiuni foarte mari, de circa șase metri pătrați și chiar peste, au fost retensionate pe șasie.

Altarele realizate în tehnica stucomarmurei au fost tratate după aceleași principii. Vizitatorii și credincioșii nu vor mai regăsi acele suprafețe întunecate, date cu lac. Stucomarmura a fost curățată strat cu strat. „Acest lac vișiniu vira culoarea reală a stucomarmurei. Lacunele care au apărut întotdeauna au fost chituite precar, cu tot felul de mortare și ipsosuri aiurea. Ce facem noi acum este să inserăm în aceste lacune ipsos de alabastru, cu pigmenții pe care îi găsim astăzi. Asta înseamnă că se inserează materie colorată în sensul respectării culorii și a patinei”, mai spune Ioan Darida.

La sculpturi se lucrează de doi ani

Una dintre cele mai dificile lucrări a fost restaurarea grupurilor statuare din Domul Catolic. Sculpturile de la baza altarului principal sunt de foarte mari dimensiuni. Una dintre ele are peste jumătate de tonă. Restauratorii le-au dat jos de pe socluri, le-au refăcut, le-au „ambalat” în cutii și le-au lăsat în biserică. Ele vor puse la loc după ce vor fi date jos schelele.

„Avem doi ani încheiați de când lucrăm continuu la sculpturi. Și nu am terminat. A însemnat că fiecare element mare sau mic a trebuit preluat, desprăfuit, curățat. Au trebuit consolidate straturile de grund și poleitură. Asta a însemnat o anume tehnică și un timp de acțiune, de uscare… lemnul e viu, lemnul lucrează (…) Toate aceste mișcări intime pe care nu le vedem, dar le cunoaștem, au efecte (…) S-au făcut consolidări, s-au făcut chituiri, s-au făcut decapări ale straturilor suprapuse.

S-a ajuns la adevăr. Adevărul a însemnat că multe sculpturi au avut bustul la lemn sau niște grunduri care, dacă au stat bine, le-am păstrat, sau zone aurite, dar cu aurul foarte erodat. A aduce la final la o stare fizică integră și la o imagine în acord și cu principiile restaurării științifice de la care nu putem abdica, dar și cu exigența și pretenția privitorului, ca să nu mai zic că este și lăcaș de cult în cult… A fost un lucru foarte dificil”, povestește, la rândul ei, dr. Dana Postolache, expert restaurare pictură pe lemn.

„Fără număr”

Munca restauratorilor este foarte exactă. „Toate elementele sunt numerotate, inscripționate, de unde vin, ce sunt, sunt fotografiate… e un inventar. Am găsit în pod un îngeraș și tot îi căutăm locul, să-l restaurăm și să-l punem de unde ar lipsi, eventual. Am găsit multe elemente care au căzut, au fost recuperate de personal și puse în cutii. Am avut de restaurat zone cu foiță de aur, de completat lipsuri cu foiță de aur, de patinat și erodat foița de aur ca să o aducem aproape de aspectul celei vechi și originale. Adică să nu facem un fals, dar nici să nu se punem să se bată cap în cap, din punct de vedere estetic, niște straturi de aur”, continuă dr. Postolache.

Câte sculpturi sunt în Domul Catolic? Dana Postolache râde. „Sculpturile mari sunt câte două la fiecare altar, deci sunt șapte altare, deci 14. Restul sunt fără număr, nu pot să vă spun. În grupurile statuare de sus sunt cam cinci îngerași sau putti. E câte un înger aripat, cu cruce, cu goarnă, mai sunt alții pe margini… Printre ei numai capete de îngeri, cu aripioare și cu norișori. Norișorii sunt argintii, putti sunt aurii, aripioarele sunt realizate cu un lustru lucios, foiță de aur pusă pe un anumit poliment, carnația e aur mat. Întotdeauna, pentru că aurul pe suprafață mare devine greu de digerat, au alternat suprafețe de lucios cu mat”, explică ea.

În cifre relative, pentru că munca la elementele artistice nu are normă, lemnul policrom e cam 90% gata, iar tablourile, cam 40%. Stucomarmura ar fi cam 75%, iar stranele sunt gata, dar încă nu pot fi aduse. Ușile, realizate din lemn de nuc, sunt 70% gata. „La partea artistică au lucrat până în limita a 30 de oameni, unii mai pleacă, alții mai vin. Am avut o echipă de zugravi din București cu care am început aici și am constatat că nu putem să-i folosim până la capăt. Au rămas patru dintre ei. Restul sunt din Timișoara”, mai spune dr. Postolache.

Domul Catolic, redeschis în septembrie

Șantierul va fi gata undeva spre sfârșitul anului. „Ceea ce dorim este ca lucrările interioare să fie finalizate până la sfârșitul lunii august, astfel încât în septembrie să putem binecuvânta aceste lucrări interioare, ca să se poată oficia și primele sfinte liturghii. În martie-aprilie sperăm să putem începe și fațada exterioară”, spune preotul Nicolae Lăuș, director al Cancelariei Diecezane, Episcopia Romano-Catolică.

Exteriorul de la Domul Catolic se va întoarce și el la spiritul vremurilor în care fost desenată catedrala romano-catolică a Timișoarei. „În exterior aș vrea să fie cumva în spiritul tuturor restaurărilor făcute în Europa Centrală în arhitectura lui von Erlach. În afară de asta, aș vrea să racordăm această tendință cu ceea ce se întâmplă în această piață istorică. Asta ar însemna o gamă cromatică un pic mai deschisă, mai luminoasă (…) Oricum ar fi sper să iasă bine. Este un alb într-o gamă care subliniază fiecare element arhitectural, ca amplasare, ca volumetrie și ca importanță, până la urmă”, conchide dr. Ioan Derida.