De la Secession, la termopan. Kogălniceanu 9, povestea unui dezastru

Mutilată de neștiință, o casă din Timișoara a fost declarată, de urgență, monument istoric. Unul dintre corpuri a fost deja „reabilitat” cu placare pe fațada frumos ornamentată, fără autorizație. E semn că în Timișoara mai sunt multe de făcut până să putem spune că ne pasă de patrimoniul orașului.

kogălniceanu 9

Imobilul de pe strada Kogălniceanu 9 are două corpuri, C1 și C2. Al doilea, fără etaj, s-a transformat într-o clădire modernă, fără niciun fel de personalitate, zugrăvită în alb și cu geamuri termopan. Sub zidul acum perfect neted s-a pierdut o fațadă frumoasă, cu ornamente și decorațiuni. Imaginile au stârnit revoltă în mediul online, după ce fotografiile au fost publicate pe Facebook de un timișorean care spune că a copilărit în acea casă.

Povestea este foarte încurcată. Ea nu face decât să dovedească, o dată în plus, haosul legislativ în care se pierd proprietarii de clădiri vechi. Asociația de pe Kogălniceanu 9 are autorizație de construire emisă de Primăria Timișoara, pentru reparații și reabilitare fațadă, dar numai pentru corpul C1, cel pe care abia acum a fost ridicată schela. Documentul a fost emis în ianuarie 2020, fiind semnat de fostul primar Nicolae Robu și fostul arhitect-șef Sorin Ciurariu. Oamenii s-au apucat însă de lucru la corpul C2, mai mic și mai simplu de intervenit pe el,. Fără aibă niciun aviz!

Autorizație nu există pentru corpul la care s-a lucrat

„Lucrările s-au făcut pe corpul C2, cel pentru care nu există autorizație. Au început să lucreze acolo, deși nu există niciun fel de documentație. A fost aplicată o amendă de 10.000 lei. Ca măsură complementară, s-a decis intrarea în legalitate, cu obținerea autorizației de construire, în caz contrar cu desființarea lucrărilor ilegale și aducerea la forma inițială. Pe corpul C1 e un pic mai complicat, pentru că acolo există autorizație de construire. Am comunicat cu Direcția pentru Cultură, care a început demersurile pentru clasificarea de urgență a imobilului ca monument istoric. În momentul în care va fi clasificată ca monument istoric, se poate cere Instituției Prefectului să sisteze lucrările. Noi nu putem, pentru că am dat autorizație de construire”, explică reprezentantul PMT, Bogdan Marta.

Potrivit lui Marta, autorizația pentru corpul C1 „a fost emisă cu permisiunea îndepărtării ornamentelor de pe fațadă, cu placare ulterioară”. Proprietarii au pus schelă acum pe clădirea pe care au autorizație și, teoretic, ar fi trebuit să se apuce de treabă. „Noi nu putem să le spunem că nu respectă autorizația de construire emisă pentru corpul C1, pentru că o respectă”, mai spune reprezentantul PMT.

Kogălniceanu 9, nici monument, nici în zona de protecție

Cum a fost posibilă eliberarea AC în astfel de condiții? Oricât de greu pare de crezut, clădirea nu este monument istoric. De fapt, nu este protejată de lege în niciun fel. Lucrurile ar fi putut fi făcute altfel, dacă ar fi existat interes și bunăvoință.

„Zona nu este protejată din punctul nostru de vedere. E doar parțial zona de protecție, era acolo fabrica de ciorapi, dar zona este cu valoare arhitecturală. În regulamentul de urbanism nu neapărat se prevăd intervenții pentru aceste zone care au importanță arhitecturală. În noul PUG este prevăzut acest lucru. Este făcută o analiză, sunt propuse imobile spre clasare. PUG-ul nu este în vigoare, dar, în urma analizelor făcute, s-a propus ca imobilul de pe Kogălniceanu 9 să intre în procesul de clasare și să se transforme în monument”, explică Maria Tirtea, consilier la Direcția pentru Cultură Timiș.

Clasare de urgență. Se schimbă lucrurile

Tirtea a fost pe teren și a încercat să vadă ce prevede proiectul de reabilitare pe baza căruia s-a obținut autorizația de la primărie. N-a avut însă succes.

„Am fost în teren, deja schela era pusă pe corpul mic. Am cerut să mi se prezinte proiectul, să văd ce era prevăzut pentru cele două imobile. Nu mi l-au pus la dispoziție. Am încercat să le explic ce importanță are clădirea, dar ei erau oricum foarte supărați pe acțiunile primăriei. Motivația de intevenție a fost asta: la câte amenzi am primit, noi am făcut un proiect și îl executăm, ca să nu mai primim amendă”, spune aceasta.

Direcția de Cultură a emis, între timp, decizie de clasare de urgență ca monument istoric a clădirii de pe Kogălniceanu 9. „Este un act emis în 12 mai, adresat prefecturii, CJ, PMT, Ministerului Culturii și asociației de proprietari. Este pericol iminent de alterare fizică, se pierde integral ornamentația fațadelor principale. Putea să facă această clasare inclusiv primăria. Clasarea de urgență spune că de la data comunicării către proprietari și până la publicarea ordinului de clasare, dar nu mai mult de 12 luni, imobilului i se aplică regimul juridic de monument istoric”, mai spune Maria Tirtea.

Lucrurile sunt însă complicate în continuare. „Din punctul nostru de vedere, este monument istoric. Existând o autorizație de construire emisă, acesta se poate anula de ISC sau de către prefect (…) Legea 422 spune că orice intervenție care se face pe un monument istoric se face cu avizul Direcției pentru Cultură sau al Ministerului Culturii. Existând deja o autorizație, trebuie făcut un demers pe anulare”, continuă consilierul de la DJC.

Readucerea la starea inițială, cerută de primărie în cazul corpului în care s-a intervenit deja, va fi greu de făcut. „O să meargă pe material fotografic, probabil. Fațada și ornamentațiile erau o problemă din punct de vedere financiar. Oamenii au avut intenții bune, mi-au spus că s-au interesat vizavi de reabilitare în sensul păstrării, dar că prețul era foarte mare (…) Am sperat să am un răspuns pozitiv de la asociația de proprietari. Să se oprească, pentru că în spiritul autorizației de construire pe care o folosesc, puteam, cu dirigintele de șantier, să lucrăm împreună, doar pentru a salva acea casă. Acum, ei vor trebui să intre în legalitate și fără avizul nostru nu se va putea face nimic”, mai spune Maria Tirtea.

Situația nu e singulară, din păcate, în Timișoara. Orașul are o „zestre” imensă de clădiri vechi, iar statutul acestora nu este garantat, în multe cazuri, prin lege. Asta înseamnă, exact ca în acest caz, că proprietarii pot face intervenții după bunul plac. „E o problemă la nivel de oraș. Nu se cunoaște legea, nu există consiliere la nivel de asociație de proprietari, oamenii nu știu. În acest caz, oamenii știau că nu e monument și atunci au făcut intervențiile ca pentru orice altă clădire”, conchide Maria Tirtea.